Toţi visam la marea iubire. Toţi căutăm cu disperare iubirea perfectă, iubirea ideală, aia care te arde şi te topeşte. Şi nu, nu ne mulţumim cu puţin, crezând întotdeauna că merităm mai mult. Suntem toţi nişte oameni valoroşi. Al dracului de valoroşi şi pretenţioşi. Toţi ne dorim, deşi nici unul nu s-a întrebat vreodată, dacă merită ceea ce vrea? Adică el ce face? El ce dă? Că eu aşa ştiu. Dacă vrei, trebuie să şi dai. Şi nu, nu e vorba de ce oferă el material. E vorba de atenţie, de respect, de iubire. Cel mai tare este că toţi ne dorim iubire necondiţionată. Culmea este că mulţi dintre noi nici nu ştim ce este aia. Dar sună bine, nu-i aşa?! Ca şi cum ţi s-ar spune: da, dragul/draga mea, tu poţi face vrei, jigneşte-mă, umileşte-mă, înşală-mă, că eu tot te iubesc de mor. Daa, sună perfect în imaginaţia noastră. Doar că, ce să vezi! Necondiționarea nu este despre asta. Necondiționarea are şi ea nişte limite. Aşa cum totul are o limită în lumea asta! Şi atâta ne dorim de la alţii cinste, seriozitate şi fapte bune şi atâta ne mirăm dacă oamenii de lângă noi se schimbă la un moment dat şi atâta îi judecăm, dar nu suntem în stare să ne întrebăm unde am greşit noi. Şi atâta alergăm după cai verzi pe pereţi şi după iubiri ca-n filme, că, nah, oferta e mai mare decât cererea, încât uităm ce avem lângă noi, încât ignorăm oameni care ar face totul pentru noi. Călcăm în picioare oameni şi sentimente, dar Vrem!!!
Alergăm toată viaţă după himere, după o iubire pământeană şi profană. Îţi trebuie uneori ani, zeci de ani sau poate o viaţă sau mai multe, să înţelegi că eşti pe un drum greşit. Să înţelegi că, de fapt, o relaţie nu se rezumă nici pe departe la aspectul fizic sau la partea financiară. Mulţi îşi spun: am lângă mine pe cineva care arată bine, care îmi satisface plăcerile, care merge cu mine în vacanţe etc. Dar nimeni nu se întreabă niciodată cine e fiinţa de lângă el. Şi, mai ales, ce construiesc împreună, pentru că, de fapt, despre asta este vorba. Despre ce rămâne după ce turnulețul cu pasiune s-a dărâmat. Şi, mai ales, nimeni nu se întreabă oare cum vom reacţiona când vom da de greu. Prin fugă, bineînţeles. Prin fuga în braţele unui alt partener despre care doar avem impresia că ne va satisface nevoile mai bine, mai mult decât celălalt. Desigur, fără a-ţi pune întrebarea: până când??? Până la următoarea/ următorul. Şi tot aşa.
Inconştient sau nu, printr-o astfel de atitudine ignorăm însăşi esenţa fiinţei umane şi anume, spiritul. Dacă oamenii ar şti că, mai întâi, relaţia ar trebui să se clădească în suflet, poate că s-ar schimba ceva. Iubirea nu este despre „a fost odată că niciodată … şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”, lipsiţi de griji şi de probleme. Iubirea nu e doar plăcere, inimioare şi floricele. Niciodată! Iubirea este despre ceea ce rămâne după inimioare şi floricele. Iubirea este despre comunicare, iubirea este despre prietenii de o viaţă între parteneri, iubirea este despre poveşti scrise împreună. Este despre libertate şi respect, libertatea de a fi, a gândi şi a acţiona aşa cum simţi.
Iubirea este despre răbdare şi toleranţă. Răbdarea de a-i lasa celuilalt timp să se descopere pe sine şi toleranţă pentru greşelile pe care le face.
Iubirea este despre smerenie şi înţelegere. Smerenia de a nu te simţi mai presus de ceilalţi şi înţelegerea lucrurilor la un nivel profund.
Iubirea înseamnă acceptare şi non-judecată. Acceptarea diferenţelor şi lipsa cu desăvârşire a judecăţii sau a criticii.
Iubirea înseamnă iertare şi dăruire. Iertarea este curăţenia sufletului şi eliberarea ta prin dăruirea iubirii tale.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
