Iubești femeile pentru că au farmec și fac oameni

3 December 2013

“Cărui bărbat nu-i plac femeile? În primul rând le iubeşti pentru farmecul lor şi în al doilea rând le iubeşti pentru că fac oameni.”

“Vă rog să-mi admiteţi amneziile lacunare, că, la vârsta mea, e greu să arăţi mai bine decât trebuie.”

“Mi-am dorit de multe ori să fac o teză de doctorat cu tema: aflarea în treabă ca metodă de lucru la români.”

“Eu, de la vârsta de cinci ani, – aşa mi s-a spus mereu – eram cam inteligent. Am intrat în şcoală cum intră leul în cireadă: o mănâncă toată. Singurul lucru pe care nu l-am putut face în şcoală a fost idioţia parţială, plastică: nu puteam desena un ou.”

“La întrebările fundamentale “de ce?” şi “în ce scop?” aporetica rurală românească răspunde: “d-aia”.”

“Dacă omul nu e favorizat de divinitate, nu ştie nimic. Dacă e un simplu căutător al adevărului, caută neaflând şi ştie neştiind.”

“Trebuie să ne golim de prea plinul Eu, ca să mai intre în noi un pic de Dumnezeu.”

“Noi, românii, nu punctăm universalitatea nicăieri. Şi asta ne face sceptici. Ceea ce ne lipseşte este îndrăzneala.”

“Proştii sunt înzestraţi cu o sculă care ţine loc de inteligenţă: şiretenia!”

“A venit odată un franţuz la noi, cu nişte maşini, iar una nu funcţiona tocmai cum trebuie. Dar românul zice: merge şi aşa! Trebuie să scăpăm de acest “mege şi aşa”; că “merge şi aşa” înseamnă că merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricând şi nu orice.”

“Omul este un ghem de întrebări.”

“Datul cu părerea şi aflatul în treabă sunt preocupări de bază la noi.”

“Dar uite ce vreau să vă spun eu şi vă rog să o luaţi ca atare: nu-mi pot face autobiografia, fiindcă nu mă interesează trecutul meu, pe care îl detest! N-am nimic comun cu mine în trecut. Ştiţi când începe viaţa mea? Acum, când vorbesc cu dumneavoastră…”

“Nu mă tem de moarte. Mă tem de însingurare.”

Fotografie de Mihai Oroveanu

S-a spus despre el, şi a respins, flatat, comparaţia, că este un Socrate român. Socrate făcea maieutică, Ţuţea, Petre Ţuţea, rostea adevăruri. Gândea cu voce tare, întotdeauna în faţa altora, dădea replici, primea replici, într-o atmosferă prietenoasă, încinsă de spirite exaltate. Asta a fost, în mare, opera lui,  vorbind liber, improvizând, contrazicându-se magistral, reacţionând spontan, spumos, apodictic.

Citiți Cum a murit Socrate

Prin garsoniera lui dintr-un bloc de lângă Cişmigiu au intrat, în 90-91, oameni, întrebări, deziluzii. Pleca un om, aştepta un altul. Viaţa lui curgea într-o aşteptare în etern, din nevoia de a spune, a rosti gânduri pe care alţii le luau cu ei şi le dădeau mai departe.

L-am privit mulţi cum stătea sprijinit pe pat, într-un cot, la 90 de ani, sfârşit într-o bătrâneţe prea lungă pentru tot ce i-a fost viaţa. Un final din care tot cuvântul s-a auzit ultimul.

A murit într-o dimineaţă de decembrie, în ziua de 3, astăzi împlinindu-se 22 de ani de atunci. A fost înmormântat în satul unde s-a născut, în Boteni din judeţul Argeş, fiind dus, până la locul de veci, într-un car tras cu boi. Aşa cum şi-a dorit.

O frumoasă evocare a spectacolului Petre Ţuţea, acest spirit pe care frivolitatea îl făcea disponibil pentru aventuri ale gândirii…



Citiţi şi

Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast

România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea

Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro