Te-ai născut din plămânul stâng al pădurii fierbinți și mi te-ntinzi umed şi cald în fața ochilor care ard de atâta plâns.
Ești frumos și departe și te risipești ca o Fată Morgana la prima pală de vânt. Mi-ai smuls un zâmbet trist și-ai dispărut în aburii codrilor, nelăsându-mă nici măcar să te imortalizez într-o nenorocită de fotografie pe care s-o jelesc apoi în nopțile în care stau de veghe.
Vii rar și trăiești mai puțin decât o drosofilă, iar eu te venerez ca pe-un Adonis din care nu m-am înfruptat niciodată.
M-am dăruit norilor în speranța că te voi regăsi în spatele negurilor, ascuns și jucăuș, animând copilăria pe care am pierdut-o, așa cum m-am pierdut și pe mine. Iubesc o nălucă și mă găsesc curtezană virgină, cu sufletul zdrențe, peticit și înnodat. Mă hrănesc cu povești și fur din filmele altora happy end-uri cu care mă mai îmbăt câteodată în vise îndrăznețe.
Te-aș cuprinde cu brațele, te-aș mângâia și te-aș săruta, te-aș lua lângă mine în cearșafuri ude și vinovate și te-aș iubi până s-ar scrie legenda curcubeului fidel, ți-aș împleti povești despre viețile în care te-am căutat și te-am așteptat, și tu ai crede că vin dintr-o linie descendentă a lui Baudelaire dacă m-ai asculta de fiecare dată când deschid gura. Te-aș iubi până n-ai mai vrea să dispari și te-aș convinge să divorțezi de cerul după care te-ascunzi de fiecare dată când mi te-arăți ca un fugar. Aahhh… nu știi tu în câte feluri te-aș putea iubi și te-aș face să te vrei pământean. Te-aș lăsa să mă guști așa cum te înfrupți din bobul de rouă, în fiecare dimineață cu altă aromă și n-aș plânge că roua e vie, m-aș bucura să mă aflu în pântecul tău și aș ști să mă fac plânsă și m-ai naște din lacrimă și te-aș putea cuprinde să te iubesc și să te mângâi din nou.
Citiţi şi Cine sunt eu?
Te-aș frământa cu buzele și te-ai simți mai viu decât în toate cerurile în care te scalzi. Ți-aș face tron din patul meu cald și ți-ai uita bolțile înnegurate care te cheamă ca la teatrul de păpuși, să defilezi sau să pozezi într-o ramă, după dușul ploilor cu soare.
Și n-aș cere decât să rămâi.. să mă-nveți să mă joc în cele șapte culori, să mă-nvelești când visez că nu ești, să-mi șoptești că a fost doar un vis urât și să mi te arăți viu, adevărat și palpabil, respirând aerul proaspăt ieșit de pe nările mele și să mă strângi până iei, nemilos, forma trupului meu.
Aș fi iubita perfectă, cuminte și iubitoare, deschisă gurii tale, ți-aș fi madlena serilor reci și te-aș îndulci cu seva venelor mele pulsânde de dragul chipului tău.
Dar tu… tu… amarule! Ești amantul perfect, mă minți ca soarele cu dinți și rămâi efemer, furând clipele mele în care te visez și te chem. Nici gând să te dezminți!
Guest post by Roxana Mihaela Hauta
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
