Relații ”open” și iubiri ”it’s complicated”? Ce mai e și asta? Or fi la modă, dar nu dau doi bani pe ceea ce se poartă. Eu port ce îmi spune sufletul. Și mă comport la fel. Cum spune el.
În iubire nu există clar obscur. Există nuanțe de pastel și lumină. În iubire totul e delicat, pentru ca nu cumva să îți rănească vreun simț. Iubirea intră val vârtej pe ușă și o trântește de nu mai rămâne nimic deschis. Nici ușă, nici ferestre, nici suflete. Pentru că atunci când e iubire, e plin. E tot.
Iubirea e clară. Luminoasă. Ne vedem, ne vrem, ne iubim. Din loc în loc, dar nu din timp în timp. Ne iubim în fiecare zi, de ne explodează creierul și inima. Nu știu la tine cum e, dar la mine în suflet nu mai e loc de nimic, atunci când iubesc. Sunt plină de tine.
Dacă vrei ceva deschis, uite ușa. Laaarg deschisă. Atât de larg, încât poți ieși cu toate valizele, dubiile și frustrările tale. Pentru că, dacă nu e iubire, ce relație mai e? Și dacă e compromis, ce rost mai are? Mai bine single, decât singură în doi.
Cum adică ”ce nu știu nu mă poate răni?”. Păi eu vreau să știu. Tot. De-o fi bine, de-o fi rău. Dacă vrei să deschizi ușite pentru că simți că te sufoci și vrei aer, hai să urcăm în vârf de munte. Să ne curățăm inimile de zgura zilelor monotone, când eu nu mai am timp să îți prepar cina și o comand la restaurantul din colț, chiar de știu că e insipidă și nu îți place. Sau când tu ajungi atât de târziu de la serviciu, zile și zile la rând, încât mă satur să mai adorm pe canapea, așteptându-te pentru a-ți spune ”Bine ai venit” și mă duc la culcare în patul matrimonial, simțindu-mă mai ”single” ca niciodată.
Nu vrei la munte? Hai la mare, pe o plajă pustie, să ne spălăm trupurile murdărite de privirile străinilor și străinelor din oraș. Hai oriunde. Să fim din nou doar doi și să ne spunem tot. Ca să ștergem odată nuanțele ăstea de clar obscur ce s-au lăsat peste iubirea noastră. Și atunci putem să declarăm remiză. Rearanjăm piesele și o luăm de la capăt. Curați. Și dacă nici așa nu merge, șah-mat. Ne luăm iubirea la subsuoară și pe aici ți-e drumul. Fără dubii. Întrebări. Neclarități.
”Complicated”? De când? Nimic nu e mai ușor decât iubirea. E atât de ușor încât simți că zbori. Fără eforturi. Totul curge și se întâmplă într-un ritm ce aparține amândurora. Dacă e altfel, nu e iubire. Și atunci nu are niciun rost.
Știi ce e greu? Să te agăți și să te pui pieziș. Să încerci sa îi oprești curgerea. Atunci vine și te izbește. Pentru că vrea să treacă. Iar dacă nu o lași, te frânge în două, de nu te mai aduni nici într-o mie de ani. Să lăsăm odată trecutul ăla plin de nevroze și suferință. E alt moment. E acum! Hai să ne dăm drumul și să curgem. Nu trebuie să înnotăm. Stăm în plută, cu brațele sub cap și ne uităm la cer. Ne minunăm cât e de clar, pastelat și limpede. Ca iubirea noastră. Împreună. Că doar suntem ”in a relationship”.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
