„Când am să fiu mare, eu am să mă căsătoresc?”
„Normal că ai să te căsătoreşti!”
„Cu Bianca, da?”
„Dacă vrei tu, cu Bianca.”
Zâmbesc. Cu inima.
„Şi o să facem copii?”
„Da, o să faceţi copii…”
„Dar eu nu ştiu să fac copii…”
„Toate la timpul lor, puiul meu, toate la timpul lor. Ai să ştii atunci…”
Între timp, el se amuză cu Mickey Mouse pe youtube şi mă strigă:
„Prinţesa din Avalon…”
Adică eu. Până acum câteva minute eram “frumoasa din ţara de nicăieri” sau “draga mea prinţesă”. Tocmai mi s-a schimbat titulatura: sunt „Prinţesa din Avalon!” Va trebui să îmi aştept rândul la calculator, să-mi actualizez datele despre regat.
„Mulţumesc, draga mea prinţesa!”
„Cu plăcere, dragul meu prinţ!” Fiul, nu tatăl. Şi nu, nu e Oedipian sau Electra. Curcubeul are mult mai multe culori. La fel şi sentimentele oamenilor.
Mă amuz de vorbele lui şi-l las să mă fericească cu ele:
„Draga mea prinţesă din Avalon, ce faci de mâncare?”
Mă pufneşte râsul, retrasă în frigider. Nu aş vrea ca prinţul meu mic, să-şi piardă inocenţa. E fantastică vârsta asta! „Prinţesa” va trece la cratiţă!
Apoi, tot “prinţesa” face un fotbal pe terenul din faţa casei, cu soarele deasupra capului, alergând o minge, cu mintea unui băiat de patru ani şi trup obişnuit să meargă pe tocuri. A sperat prinţesa, o clipă, că scapă, când s-a apropiat alt puşti dornic de fotbal. Nu a fost chip.
Mititelul nu a vrut să renunţe la „prinţesa lui din ţara de nicăieri”. Nu o prinde prea des pe terenul de fotbal! Strânge mingea la piept rulând corpul deasupra ei, ascunzând-o în căuşul trupuşorului său mic. Boticul i se ţuguie nemulţumit de întrerupere.
Doamne! Cum o fi să piepteni păpuşi cu păr roz, să le serveşti cu ceai şi fursecuri, cum o fi să înşiri mărgeluţe, să probezi rochiţe cu mult tutu roz şi brăţări… o fi frumos, dar nu am timp să visez.
Alerg din nou după minge şi privesc faţa scăldată de soare a fiului meu. Râde cu toţi dinţii, cu glas de clopoţel fericit, arătându-şi gropiţele delicioase.
Fericirea lui îmi inundă sufletul şi ştiu sigur că l-am apucat pe Dumnezeu de picior.
Îţi mulţumesc, Doamne, pentru fiul meu!
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Trimisul special al lui Dumnezeu la Băicoi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
