Am fost creată să fiu bestseller. Paginile mele sunt complete, frumos numerotate, din hârtie de bună calitate. Iar conținutul inedit, plin de intrigi și finaluri surprinzătoare.
Tu m-ai citit. Îți amintești când m-ai dus în camera aceea să-mi cercetezi filele și să le scuturi de amintiri? M-ai citit… ca la carte. Cu tot ce a trebuit: blândețe, tandrețe, nerăbdare, curiozitate și furie. Conținutul nu era pe placul tău, te-a zguduit puțin, nu era sinuos și lin, avea cascade și răsturnări de… situație. Și finaluri multe. La fel și începuturi. Nu m-ai răsfoit, nu mi-ai îndoit paginile, nu m-ai îndoit, nu m-ai murdărit, chiar dacă nu ți-am cerut-o. Asta mi-a plăcut. Mi-ai pus semn și mi-ai promis că mă vei continua data viitoare. Îți amintești?
Apoi m-ai dus în parc. Erai mai avid atunci. Începuseși să-ți dai seama ce conțin.Voiai să mă sorbi posesiv și cu nerăbdare, fără să ții cont că eram înconjurați de cititori declarați sau nu. Eu n-am vrut. Parcul este, totuși, un loc deschis. Mi-ai mângâiat filele cu nerăbdare, apoi ne-am retras iar. De data asta la cabană. Îți amintești? Cabana ta. Eu scrisesem povestea și mi-ai sugerat să o continui. Acolo. M-am conformat. Și a fost pe placul tău. Aproape că nu-ți venea să intervii. Dar ai făcut-o. Te-am rugat să nu-mi pătezi filele și nu m-ai ascultat. Ai urmat firul poveștii mele și ai fost dur. Din câte știu, nu-ți plac cărțile siropoase. Prea multă miere nu e bună. Nu mi-ai îndoit paginile, nu te-aș fi lăsat, dar ai început să mă răsfoiești și te-am oprit. Povestea mea nu avea final. Nu ți-a plăcut, dar asta făcea continuarea mai incitantă. Misterul atârna greu. Interesant era că nici eu nu știam urmarea. Cumva, mă opream mereu. Îți amintești?
Mai târziu, ți-ai arogat niște drepturi. Ți-am împrumutat semnele mele de punctuație și diacriticele, eu mă descurcam și fără ele, imi placea ambiguitatea care apărea fără ele, oricum, cuvintele mele erau prea grele și pline de înțelesuri, se puteau lipsi. Dar tu… aveai nevoie de ele -tu vrei certitudini- și tu scrii bine, o! chiar foarte bine și te completau perfect. Tu aveai povestea ta, eu n-am intrat acolo, n-aș fi făcut-o decât la final și cu invitație. Numai că… semnele le-ai dat altcuiva, le-a folosit necorespunzător, erau ale mele, nu mi-ai cerut voie. M-a supărat să le văd în altă parte, erau create cu un scop bine definit pe care tu l-ai modificat, fără știrea mea.
Atunci… m-am îndreptat spre alt cititor. Nu voiam, dar insista frumos. Fără să promită finaluri fericite sau răsturnări de situație. Avea o bibiotecă frumoasă, bogată și nouă. Dar nu asta m-a atras. El nu voia să folosească semnul de carte, îl încurca, întorcea paginile pe toate fețele, le cerceta, se împiedica de diacriticele rămase, dar nu le-a luat și nu le-a rătăcit ca tine. M-a răsfoit, deși l-am rugat să n-o facă. El nu avea degetele tale, nu era un cititor cu dragoste de cărți, ci de conținut. Și a fost atât de… tulburător, încât m-am dus și-a doua oară. Doar că mă lăsa fără inspirație și mă făcea să mă simt incapabilă să-mi continui povestea, îmi strivea muzele și-mi ridica semne de întrebare acolo unde credeam că pusesem punct. Nu mai voiam.
Cumva m-am întors, totuși, la tine – încă îți plăceau filele mele descoperite – să-mi recuperez diacriticele. Nu s-a mai putut. Atunci… mi-am păstrat pagini libere, destule, ca să le continui conform liberului meu arbitru. Nu mai aveam nevoie de cititori sau de bibliofili, dar nici nu voiam să ajung o piesă de muzeu, așezată obosit pe un podium, la loc de cinste, menită doar sa atragă, nu să fie pătrunsă de înțelesuri, discutată, disputată, recomandată și achiziționată. Așa că… mi-am luat condeiul și-am plecat. Ca să mă-ntorc din nou. Îți amintești?
Guest post by Arestatul fără umbră
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Ziua în care am divorțat de mama
Să-ți iubești destinul, chiar și când îți pare un dezastru
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
