Ce-are cu noi, domnule, cursul valutar de nu ne dă pace și ne aruncă în brațele de miriapod ale groazei și când scade, și când urcă? De ce ne sperie o idee astăzi, mâine încă una, de ajungem să ne ducem zilele între spaime, ca și cum o nenorocire e pe cale să se întâmple la fiecare pas? Suntem un popor de nevricoși, nenicule?
Suntem, când panica justifică orice blocaj al minții. Cad bursele în SUA, Grecia e în faliment, vine apocalipsa, începe Bacalaureatul, se deschide un magazin, se închide altul? E rost să titrăm mare pe primele pagini! Și să declanșăm încă o dată isteria, care ne face să uităm că realitatea e incoerentă și că, pe stomacul gol, ne hrănim cu iluzia că e pe cale să ni se întâmple ceva, orice, numai să nu ne chiorăie mațele. Uite așa trăim profețiile conului Caragiale, oricât ne-ar îndepărta timpul de el. De ce, citiți în articolul semnat de Crenguța Nicolae.
Citiţi şi
