În premieră România: Despre femeile islamului și sfârșitul Occidentului cu Brigitte Gabriel – Partea a II-a
Cine este Brigitte Gabriel am scris deja în prima parte şi puteţi reciti aici. Despre povestea Libanului multe pot fi spuse. Perspectiva este definitorie, dar şi dificilă, dacă se doreşte una de ansamblu. Libanul a cunoscut convulsii sociale după o perioadă de relativă dezvoltare pe model Occidental, o epocă de aur în adevăratul sens al cuvântului, când Beirutul era Dubaiul anilor 70. Numărul crescând al populaţiei musulmane, corupţia sistemului politic, creşterea numărului de imigranţi refugiaţi din Palestina în urma luptelor duse între Israel şi palestinieni au dus la o implozie a ţării. Despre toate acestea, Brigitte are viziunea celui care a trecut prin acele clipe ale istoriei, copil fiind. Ea povesteşte cum a trăit o vreme destul de îndelungată în buncăre, iar din locul ei, cunoscut şi sub numele Valea Primăverii, un loc însorit şi înflorit, au rămas curând doar ruine sub presiunea războiului civil, în mare parte purtat de fapt între islamul conservator care voia să supună Libanul, ceea ce s-a şi întâmplat, a miliţiilor creştine maronite, care voiau să apere stilul de viaţă al unui Liban, cândva, nu demult, în proporţie de 61% creştin. Erau anii ’70, ani frământaţi în care eşecurile politicii internaţionale de a privi cu adevărat în perspectiva unui termen lung, nu doar a alegerilor electorale imediate şi a intereselor economice imediate şi a antisemitismului mascat, a determinat răsturnarea definitivă a situaţiei în Orientul Mijlociu: eşecurile Occidentului au permis ayatollahului Khomeini să răstoarne ultimul şah al Iranului din …Franţa, eşecurile Occidentului care a închis ochii la injustiţii pe de o parte, dar au deschis uşile alimentării cu arme ale diverselor facţiuni au dus la apariţia lui Saddam Hussein, un profitor al degringoladei din Orientul Mijlociu, la apariţia şi la susţinerea facţiunilor islamice radicale, susţinute şi de populaţia musulmană în număr suficient. E şi asta o perspectivă, oricât de incomodă ar fi.
Beirutul de aur, într-o ştire-document a vremii:
Mărturiile vii ale acelor zile, personaje pe care le veţi cunoaşte în rubrica Politically Incorrect, în timp, stau ca semne de întrebare şi de acuzare la adresa nu doar a islamului, despre care spun cu dovezi din Coran şi Hadith că nu poate fi o religie a păcii, ci şi a Occidentului care continuă şirul greşelilor din anii ’70, de astă-dată la „el acasă”.
– Europa nu mai este Europa! Vedem ce se întâmplă sub ochii noștri: Europa de azi este mai mult o Eurabia și este zdrobitor pentru oamenii ca mine, care obișnuiesc să călătorească în Europa de 25 de ani încoace. Era o Europă minunată, splendidă, mai frumoasă decât cea de azi, spune Brigitte Gabriel.
O întreb dacă mai putem face ceva pentru a ne salva civilizaţia occidentală, dacă totuşi am putea trăi în pace alături de comunităţile musulmane, cărora, să spunem adevărul până la capăt, Occidentul le-a permis nu doar enclavizarea, ci şi radicalizarea, când corect ar fi fost ca discursul urii purtat de imami în Europa, prin comunităţile islamice preapăstrătoare de tradiţii să fi fost curmat prin… deportare, dacă altă soluţie nu exista.
– Ăsta e un răspuns greu de dat. Știi, ce ar fi nevoie în Europa ar fi o rezistență a oamenilor, așa cum facem în US. Adică cetățeni care se adună, cărora le pasă de țara lor și sunt gata să zică: „Gata, ne vrem țara înapoi!”. Problema este că lucrurile nu au început acum, ci în urmă cu 20 de ani, timp în care europenii n-au făcut nimic, iar acum e greu să faci ceva. E ca și când ai avea cancer și abia l-ai descoperit. Ți se spune că ai cancer de gradul II. În acest stadiu, te poți duce la medic și, cu o mică operație, fie ea chiar și puțin dureroasă, poți supraviețui. Europa acum e ca un pacient care are un cancer de grad IV. Este foarte greu să-l tratezi acum.
– În România vom aduce refugiați musulmani. Noi avem o comunitate de musulmani care sunt foarte bine integrați, trăiesc aici de secole și totul pare în regulă. Am putea fi în pericol în acest moment?
– Ai dreptate și pot rezona cu întrebarea ta. Vin dintr-o țară în care erau musulmani deja integrați și parte a societății. Și, brusc, ne-am trezit cu o masă mare de refugiați care au intrat în țara mea (n.a. Liban) care erau diferiți. Te temi de influența lor asupra musulmanilor pașnici și integrați care deja trăiesc în România. In ţara mea de origine, Liban, știi că m-am născut și am crescut în Liban, ei bine, Libanul era pe atunci singura țară majoritar creștină în Orientul Mijlociu. Aveam musulmani care trăiau printre noi. Libanul era singura democrație în Orientul Mijlociu, în afară de Israel. În Liban am avut un echilibru democratic, am trăit mereu unii lângă alții. Aveam și noi micile noastre probleme care s-au transformat într-o mare problemă, pe la începutul anilor 70, când a avut loc o imigrație masivă de refugiați palestinieni în Liban, pentru că lumea musulmană nu îi voia, iar Libanul a fost singura țară din regiune care i-a primit pe aceștia. Şi asta pentru că eram singura țară creștină, eram onești, toleranți și deschiși și eram multiculurali!
La acea vreme, în 1969, culmea! – primul-ministru al Libanului era: musulman! Cu toate acestea, încă mai sunt acuzaţi creştinii maroniţi de intoleranţă. Ce-a făcut mai precis omul reprezentant al religiei păcii pentru a împiedica dezastrul? Ce fac şi liderii noştri de azi. Istoria pare a se repeta în punctele ei vitale.
Refugiaţii palestinieni si taberele de refugiaţi din Liban, sursa imploziei:
Eraţi și politic corecți?
– Da! Și odată cu sosirea masivă a palestinienilor, aproape toți musulmanii, așa cum vezi că se întâmplă și acum cu refugiații sirieni, musulmanii din Liban și cei palestinieni și-au unit forțele și, în acel an, lumea Libanului s-a prăbușit, în 1967 (n.a. frământările sociale în Liban au început cu câţiva ani înainte de declanşarea propriu-zisă a războiului civil care a durat 15 ani, până în 1990). Și atunci chiar și musulmanii libanezi s-au întors împotriva creștinilor din Liban. Vecinii tăi musulmani, cu care obișnuiai să iei seara cina s-au întors împotriva creștinilor și a ta, în săptămâna următoare. A fost momentul în care și-au dat seama că au devenit o putere, o majoritate. Atunci au început crimele, masacrarea oamenilor, a început cucerirea orașelor. Cei care obișnuiseră a fi musulmani moderați, minunați, care trăiau în pace cu vecinii lor creștini au devenit peste noapte criminali, barbari, violatori, oameni care obișnuiau să ne taie capetele și chiar să ne crucifice. Și asta doar pentru că se puteau identifica mai mult cu musulmanii refugiați, cu cei care abia veniseră în Liban decât cu cultura creștină libaneză care îi găzduia, cu cultura creștină care era mai bună decât religia țărilor din care proveneau ei. Și cred că și în România, dar și în Europa așa cum o vedem astăzi, pentru că e clar, vedem musulmani care trăiesc în toată Europa de ani de zile, musulmanii nu mai sunt aceeași cu cei pe care îi cunoșteam cu 10-20 de ani în urmă. Vedem copii mai radicali decât părinții lor care trăiau în Europa acum 30 de ani.
– În ce fel sunt mai diferiți decât musulmanii care trăiau în Europa acum 30 de ani?
– Sunt mult mai radicali, mai religioși, mai divizați ca și musulmani, se identifică mai mult cu islamul radical care susține aplicarea legii Sharia, resping felul nostru de viață pe față, resping modernitatea, democrația și libertatea pe care se fundamentează lumea noastră iudeo-creștină, valorile noastre. În civilizația noastră, femeile și bărbații sunt respectați, sunt egali în fața legii. Femeile au același drept ca și bărbații și nu sunt privite ca proprietate a bărbaților pe care aceștia să aibă dreptul să le violeze, să le bată ori să le folosească. Femeia în lumea noastră occidentală iudeo-creștină este respectată, e o ființă egală bărbatului. Ori asta nu există în lumea islamică. Ceea ce vedem acum e o nouă generație de musulmani europeni care s-au născut în Europa, au crescut aici și care se identifică mai mult cu civilizația Orientului Mijlociu decât se identifică cu frații și surorile lor în mijlocul lumii în care s-au născut, au crescut și care i-a primit.
Secularismul, eşecul construcţiei sociale
– În societățile noastre ne-am pierdut identitatea. Oamenii care vin dintr-un fundament iudeo-creștin ca sistem și valori s-au îndepărtat de sistemul de valori ale unei vieți creștine pe care bunicii și strămoșii noștri le respectau. A merge la biserică e azi, mai degrabă, o rutină pentru cei care încă o fac, nu o devoțiune. Dar avem, dacă te uiți mai bine, aceste valori creștine, au creat tradiții creștine care ne adunau laolaltă. Despre asta e vorba. Azi, centrul comunității nu mai sunt bisericile cum era tradiția societăților noastre. Azi, inima comunității sunt cluburile, restaurantele, cinematografele unde totul se leagă de individ, nu de comunitate în sine. In acest fel, ne-am îndepărtat de esența a ceea ce ne lega ca oameni unii de alții și a ceea ce aveam în comun. Religia era identitatea noastră ca națiuni creștine, cândva. Așa că chiar și atunci când lumea a început să nu mai meargă la biserică în fiecare duminică, totuși, încă ne identificam ca fiind creștini, societăți creștine. Nu eram societăți musulmane. Franța, România sau Anglia nu sunt societăți musulmane. Acum suntem atât de secularizați, încât în mintea noastră ne considerăm societăți seculare. Chiar și în America.
Nu e confortabil ceea ce spune, nici măcar pentru omul moderat – secular (aşa cum mă consider), dar nu pot să nu recunosc că secularismul a luat liant social, identitate, spiritualitate şi n-a fost capabil să pună nimic în loc în afară de un individ tot mai slab, tot mai perimat, tot mai smiorcăit şi mai incapabil să vadă viaţa, dincolo de egoismele proprii, pe care nu şi le simte vreodată satisfăcute. Secularismul, aşadar, ne-a meschinizat, fără a ne da nimic altceva mai bun în loc.
Brigitte Gabriel continuă şi expune pericolul la care ne expune societatea secularizată confruntată cu ideologia religioasă agresivă şi fundamentalistă a islamului de azi, care nu poate fi moderat, spune ea.
– În ochii lumii musulmane totul este despre religie. Ei se uită la noi ca la niște societăți creștine, indiferent dacă noi ne mai considerăm sau nu societăți creștine. E irelevant în ochii lor. Și atunci când ei ne declară război, pentru că ei declară război împotriva a orice și a oricui nu este musulman, ei ne consideră infideli, adică creștini. Ei știu foarte clar cine e dușmanul și cum arată și cum poate fi învins, în timp ce noi, în mintea noastră, nu mai suntem capabili să ne identificăm dușmanii pentru că suntem atât de politic corecți, că nu vrem să vorbim despre război, ori de amestecul religiei în politică, și nu mai știm ce să facem, și suntem împrăștiați. De aceea, în America, am început Act4America pentru a uni oamenii care ca și mine cred în aceleași valori, care vor să își apere libertatea, democrația, stilul de viață, siguranța, să apere valorile iudeo-creștine care sunt fundamentul vieților noastre așa cum le știm. Fie că suntem creștini, hinduși, gay, lesbiene, oricine simte că are de apărat lumea sa și crede în libertățile noastre, în democrație, în siguranța noastră se poate alătura și se poate ridica să facă ceva pentru ca ele să dăinuie.
Valorile se apără cu legi şi oameni de un multiculturalism mincinos şi deşănţat
Pentru că nu vrea să-şi piardă şi ţara de adopţie şi pentru că se simte responsabilă pentru lumea şi binele ei pe care trebuie să le protejeze pentru a le da mai departe celor două fiice ale ei, Brigitte a fondat Act4America, un ONG cu o largă răspândire în SUA care luptă pentru menţinerea principiilor şi valorilor pe care s-au clădit Statele Unite – iar la baza Constituţiei Americane, că ne place, că nu, se află Biblia, care cândva, pe la 1800, era şi manualul din care oamenii învăţau să scrie şi să citească. Acele principii sunt grav încălcate într-o societate care nu mai ştie cine şi ce e, crede Brigitte Gabriel, de aceea, ca una care a văzut multiculturalismul făcând implozie, aşa cum erupe mereu în conflictele de azi, derulate sub ochii noştri, chiar de nu vrem să recunoaştem, se simte datoare să se ridice pentru valorile în care crede. Vrea legi care să apere legile pământului american şi să le pună deasupra oricăror altor legi. Pentru că, musulmanii, spune ea, pe măsură ce devin o putere numerică doresc impunerea legii Sharia peste legea pământului pe care oricum o desconsideră făţiş şi declarat, ca fiind inferioară sistemului lor, indiferent de rezultatele – pe care le vedem cu toţii – ale legii Sharia aplicate în lumea Orientului Mijlociu. Aşa se face că peste tot în Europa, apar curţile Sharia, care evită practic aplicarea legilor statelor-gazdă şi impun legile musulmane, iar Europa, deşi nu vrea s-o recunoască făţiş se confruntă cu cazuri de omoruri de onoare, căsătorii forţate, limitarea drepturilor femeilor europene de religie musulmană, fără ca legile europene ale statelor în cauză să intervină cumva. Ce primează, ne-am întreba: legea ţării sau cultura musafirilor fără chef de integrare?
– Avem 300.000 și 1000 de filiale în SUA, dar și în 11 țări din lume. Cei care acum citesc acest interviu pot deja să lanseze un Act4România. Porniți. Vă vom ajuta, antrena, veți vedea ce facem noi, cum facem, veți vedea cum puteți mobiliza oameni care împărtășesc același sistem de credințe și valori. Noi împreună ne putem apăra. Avem succes în America atât de mare tocmai pentru că am ajuns la nivelul în care putem impune legi care să oprească islamizarea SUA. De exemplu, avem o lege care specifică foarte clar: „Legi americane în Curți de Judecată americane”, adică, cu alte cuvinte, că nicio lege străină, incompatibilă cu Constituția Americană, nu va putea fi folosită în nicio Curte de Justiție americană. Si am făcut asta pentru că am realizat că, odată cu creșterea imigrației musulmane masive și în SUA, musulmanii vor folosi legea Sharia în loc de legile americane și vor dori să o impună în tribunalele noastre. Și am aflat că 143 cazuri au fost judecate conform legii Sharia, în loc să fie folosită Constituția americană și legile americane. Am introdus această lege pentru ca niciun musulman să nu mai poată folosi nicio altă lege în afară de legile americane, cele bazate pe civilizația iudeo-creștină ca valori. Am implementat deja această lege în 12 state americane. Cu alte cuvinte, niciun musulman care trăiește în aceste 12 state nu va mai putea apela la legea Sharia și va fi obligat să se spună legilor americane. De pildă, la fel se poate face și în România, să vă luptați ca legiuitorul să introducă o lege similară, care să oblige pe toată lumea să se supună legilor românești și să nu poată face apel la nicio altă lege în afară de cele permise de Constituția voastră. Trebuie să faceți asta pe măsură ce numărul refugiaților care nu împărtășesc aceleași valori ca și voi va crește. Filosofia voastră, democrația voastră, modernizarea voastră, valorile voastre creștine nu trebuie să fie supuse unui sistem paralel, incompatibil cu voi și valorile voastre, și trebuie să vă asigurați că există o lege care să împiedice formarea acestui sistem paralel.
– Există și alte modalități prin care statele europene pot fi transformate în state islamizate, în afară de implementarea în paralel al legii Sharia pe teritoriul acestor state, negând autoritatea locului?
– Acesta este scopul lor. Și lucrează la el deja în Franța, în Anglia. Uite, în Anglia, de exemplu, acum când vorbim, sunt 85 de tribunale Sharia care operează în paralel cu tribunalele englezești (n.a. fără a ține seama de legile statului britanic). Cea mai sigură cale să îți pierzi identitatea ca națiune e să permiți unei societăți incompatibile cu a ta să opereze legi incompatibile cu ale tale pe teritoriul tău, să crească ca o ciupercă care va crește atât de mare, încât va depăși legile tale la final. Și vedem transformarea Europei chiar sub ochii noștri acum. Încurajez oamenii să ia atitudine și pot afla informații relevante pe www.act4america.org .
– Există deja situații în care, în locuri în care ar urma să fie aduși refugiați, directorii școlilor le-au spus părinților că fetițele ar trebui să vină îmbrăcate cuviincios. Ce pot face acești părinți față în față cu situația dată? Cum ar trebui să procedeze?
– Oamenii, nu doar părinții. Ei ca părinți nu pot face mare lucru. Dar oamenii, împreună toți, ar putea face. Și ar trebui să se revolte împotriva conducătorilor lor. Adu-ți aminte că suntem o societate democratică și că noi, oamenii, alegem liderii. E la fel și la voi, în România. Oficialii aceia care au decis și în România să aducă refugiați, pe măsură ce oamenii se adună și se revoltă și spun: „Nu! Vrem alte legi”, se vor trezi, vor trebui să impună legea, iar legea vine și închide granițele. Oamenii trebuie să înțeleagă că puterea este la ei, în numărul lor și pot răsturna un oficial și deciziile sale. Toți politicienii vor, de fapt, un singur lucru: să fie realeși pentru că le place să fie acolo, pentru că se obișnuiesc cu statutul și vor să rămână aleși. Așa că voi, oamenii, aveți puterea să puneți presiune pe ei ca ei să facă ce doriți voi să facă. Acum, până nu e prea târziu. În Europa asta ar fi trebuit să se întâmple deja mai de mult. Oamenii se pot ridica împotriva aleșilor lor și să își impună punctul de vedere. Un singur om nu poate face mare lucru, nici 100 de părinți, dar 1000-2000 de oameni care se ridică într-o țară și spun: „Nu, categoric nu vrem să îi primim în școlile noastre”, mobilizează poliția, aceștia pot face o schimbare. Trebuie să aveți puterea să luptați să vă protejați comunitatea.
– Există islam moderat pe undeva prin lume? Chiar există islam moderat sau e doar o invenție europeană ori prin lumea europeană?
– Nu există islam moderat. Există musulmani moderați care se consideră musulmani, cel puțin cu numele, dar care trăiesc o viață seculară și nu știu nimic despre religia lor. Adică sunt musulmani prin naștere ori prin tradiție. Nu ei sunt sursa de îngrijorare. Ci islamul ca ideologie care este o ideologie radicală. Este amenințarea comună care unește, este platforma comună care unește toate organizațiile islamice radicale: fie ISIS în Siria și Irak, Hezbollah în Liban, Hammas în Gaza, fie că e Al Shabbab în Sudan, Boko Haram în Nigeria, Meshkaibi în India sau orice alt nume și-ar lua, ideologia e cea care îi leagă la un loc. Islamul moderat pretins de culturile europeană și americană este o invenție pentru că prim-ministrul turc a spus răspicat că „numele de islam moderat este o insultă; islamul este islam și nu există niciun islam moderat”. Și asta este vocea unui lider musulman într-un summit. Dar cumva noi, în vest, reflectăm valorile noastre, modul nostru de gândire asupra unor oameni despre care nu știm nimic și e greșit. În felul acesta ne împușcăm singuri în picior, pierdem bătălia și nu ne mai putem identifica dușmanul.
În lumea islamică, moscheea este statul și statul este moscheea. Cele două puteri nu sunt separate.
– Adică dacă avem moschei în România sau oriunde, acelea sunt state islamice pe teritoriile noastre?
– Ei bine, este proprietate islamică. Da. În multe state ei predică asta, la fel cum predică abdicarea și distrugerea democrației, își predică sistemul, predică intoleranța față de necredincioși ori față de întreaga țară-gazdă, asta se întâmplă chiar acum. Chiar acum, moscheea este centrul de comandă al răspândirii ideologiei islamice radicale care crește în occident.
– În cărțile sfinte ale islamului se specifică cum că e corect din punctul de vedere islamic să îți minți, înșeli, prazi vecinul dacă acesta este necredincios. Credeți că asta fac acum cu Europa și în Europa?
– Da. Musulmanii simt că sunt superiori tuturor celorlalți oameni, că islamul este superior oricărei alte religii și simt că e dreptul lor să meargă într-un teritoriu neislamic și să-l ia. Islamul a împărțit lumea în două: dar al-harb pământul care încă nu aparține islamului, și dar al-Islam unde trăiesc musulmanii, pământul islamic. Ei spun: casa islamului este mereu în război cu dar al-harb, casa războiului care nu este încă islamizată și e datoria lor să impună islamul acolo. Este principiul-ancoră al islamului și cum să să duci lupta islamului și exact asta vedem acum în Europa.
Pe Lacrima o găsiți, cu totul, aici.
Citiţi şi
Prostia omenească și prostia românească
Părintele Ionuț Blidar și enoriașii srilankezi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
