M-am obişnuit fără tine. De când mi-ai spus prima dată că nu ar trebui să te vreau. Că eşti defect, că eşti aşa şi pe dincolo. Şi fără tine am tot fost. Unul, altul mi-au trecut prin braţe şi tot fără tine am fost. Nu te-am avut nicio secundă, că te-ai tot împărţit în stânga şi în dreapta şi m-ai izbăvit de fericire.
A, a fost o vreme când am fost cu tine, în feluri și feluri, nu din acelea cunoscute de lume. Din alte feluri. Nu vorbite, nu făcute. Simțite.
Erai al meu, eram în tine și pulsam sângele meu în venele tale. Eram mai aproape de tine decât vena cavă.
Dar tot fără tine eram.
Nu pulsai la rândul tău sângele tău în mine. Nu lăsai să treacă de tine ființa ta. Te păstrai, cum te păstrezi acum, cum te sechestrezi în fața întregimii sufletului meu pe care ți-o aștern la picioare.
“Of” este un cuvânt pe care l-aș face cântec lung de 5 ani și cu un singur cuvânt.
Vine Paștele și iar mă găsește sărbatoarea fără bucurie.
Sunt mică și pustie. Sunt ca o zambilă veștejită. Ca o linguriță ruginită. Ca o husă de telefon ruptă la cusături. Sunt ca o cutie de scobitori goală. Ca un fir de nisip pe fundul mării. Fără sens.
Haide, vino. Vino să îmi spui că nu ți-am aparținut, că nu mi-ai aparținut. Că nu am fost niciodată fericită cu tine, pentru că tu de fapt nu erai acolo, erai altundeva și plecai mereu în altă parte.
Am fost fără tine de când te-am văzut. Erai deja luat.
Dar tu, tu ai să mă iei cu tine în fiecare clipă a vieții tale, câte zile o să trăiesc și, poate, și după ce nu o să mai trăiesc.
Până când nu te-am iubit, totul a fost simplu, pentru că m-am avut pe mine. Acum, nu mă mai am. Îți urez baftă în colaborarea cu acest suflet zbuciumat care nu îmi mai aparține de ani de zile.
În concluzie, aș vrea să știi că fără mine mi-e ușor să trăiesc, dar fără tine, mi-e imposibil.
Ipoteza “Fără Tine”, așa cum mi-o descrii tu, nu există, este o prezumție greșită.
La fel cum prezumpția că tu vei citi aceste rânduri și că vei înțelege este falsă. Dar eu deja știu asta. Și nu emit ipoteze.
Te iubesc.
Luiza
Citiți aici interviul cu Luiza Zan.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
