Ipocrizia unui „like”

21 September 2016

De curând am făcut un mic experiment social. Pe facebook. Că doar aici se întâmplă mare parte din vieţile noastre, corect? Aşadar, am postat articole vechi de pe un blog ale cărui statistici îmi erau accesibile. Am pornit de la zero numărarea vizitelor, căci acele articole, zău că se prăfuiseră prin arhivele digitale. În paralel, am urmărit cascada de aprecieri din partea prietenilor – şi, admit, le mulţumesc, dar…. Căci aici încape un foarte mare „dar”: numărul de aprecieri a fost de mai bine de două ori mai mare decât numărul de vizite ale respectivelor articole. Să înţeleg că oamenii au apreciat efortul meu de a face o postare? Sau că, brusc, şi-au adus aminte despre ce era vorba în articole, ba şi-au adus aminte şi cât le-a plăcut de mult şi zbang! cu like-ul…

facebook-like

În spatele unei aprecieri virtuale – chiar de la oameni pe care îi cunoşti şi în viaţa reală – de fapt, nu se ascunde neapărat aprecierea respectivei postări/articol. Oare care este mecanismul care îi determină pe oameni să „lăikuiască”? Uite că acest mini experiment mă aduce în poziţia de a mă întreba, mai mult sau mai puţin filosofic, „de ce?” şi „ce înseamnă, de fapt această apreciere virtuală?”. Mă întreb şi pe bună dreptate, numai gândiţi-vă ce importanţă colosală are like-ul în vieţile noastre virtuale care, de multe ori, sunt, de fapt, şi singurele noastre vieţi.

Aşadar, poate să reprezinte un fel de „semn de viaţă” – ceva de genul: hei, trăiesc, deci stau pe facebook şi ţi-am dat un like să te salut. Poate să însemne un fel de acordare de credit – uite, eu îţi dau like la… whatever ai postat tu, aşa că dă-mi şi tu mie la postările mele. Sau poate să însemne – frate, suntem prieteni, te susţin în public până la moarte, îţi apreciez tâmpeniile, da’ nu mă pune să le şi citesc. Sau poate să însemne – citesc tot ce publici, my friend… (verifică-mă dacă poţi că nu e aşa), deci îţi sunt prieten de nădejde! Şi tot aşa…

Când, de fapt, ai vrea ca în spatele unui „like” primit să nu existe atât de multă teorie, atât de complicate raţiuni, ci, doar simplu, am citit şi mi-a plăcut. Cu alte cuvinte, un pic de sinceritate și nimic mai mult…

Guest post by T.L.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Voi ați observat cât de greu e pentru unii să suporte fericirea, binele sau succesul altora?

Am învățat

Amintiri dintr-o altă viață (1)

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Vartea Marius / 8 November 2016 10:55

    Poate si datorita faptului ca pe FB nu exista un buton ….” unlike” …..si fac si oamenii ce pot !!!!!!

    Reply
  2. Apostu Gabriela / 7 November 2016 9:42

    Explicația este simplă, din punctul meu de vedere și are două aspecte: 1. de obicei, superficialitatea ne îndeamnă să dăm like, doar pentru că dă bine să apară un like, îl văd și prietenii și astfel dovedim că lecturăm deși noi doar am ”fotografiat” postarea.
    2. este felul nostru de a le spune celorlalți ( nu la modul conștient), că de fapt cerem ceea ce nouă ne lipsește: aprecierea celorlalți ( chiar și la modul superficial). este strigătul ”vreau și eu asta”..fie un like, fie un comentariu apreciativ la ceva ce postăm. este căutarea permanentă a nostră, este confirmarea pe care o cerem mereu exteriorului nostru, tocmai pentru că interiorul nostru este ciuntit.

    Reply
  3. dana / 21 September 2016 15:12

    Poate le-a placut titlul si au tras deja concluzia. Like-ul a fost un “de acord cu tine ” 😀

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro