“Cele mai importante două persoane din viaţa mea cred cu tărie în ”critica constructivă” şi o aplică permanent asupra mea.
Conceptul de critică constructivă e al doilea pe lista mea neagră a subiectelor pe care nu le mai suport a fi abordate. De ce? Fiindcă e o mare gogoriţă, la fel ca aceea cu ”nu te ajut să treci peste suferinţa în care eşti fiindcă trebuie să-ţi găseşti în tine resursele”.
Pentru cele două persoane din viaţa mea şi pentru toţi cei care cred cu tărie asta, am veşti. Vorba englezului, noi nouţe, arzător de noi. Nu există aşa animal precum critica constructivă. Există doar o formă ”politicoasă” prin care îi pui pumnul în gură celui criticat ca să nu te bage în origini şi să nu-ţi spună complet nepoliticos să-ţi iei critica şi să ţi-o bagi unde nu te vede soarele. Şi e o tehnică minunată de secare a încrederii în sine a persoanei pe care pretinzi că vrei să o ajuţi. Pentru toţi adepţii acestei teorii mirobolante, din străfundurile depresiei mele, vă urez să trăiţi fix ceea ce oferiţi. Şi pe urmă să veniţi şi să povestiţi despre cât de mult v-a ajutat critica.
Critica, dacă nu e literară, nu ajută la nimic. Şi nici aia literară nu ajută la prea multe fiindcă se ia un text şi se desparte în fraze, în imagini, în figuri literare până se duce dracului orice imagine de ansamblu a ceva care constituie o creaţie.
De exemplu, mama, care în calitatea ei de fost profesor de română are ambiţia de a mă auzi discutând permanent de parcă aş cita din marii clasici. Să nu dea Hristos din cer să mă audă spunând vreun cuvânt ”de la ţară” sau exprimându-mă colocvial că se echivalează cu un păcat capital. Ghici ce, şi cuvintele alea sunt în dicţionar, deci aparţin limbii române. Şi câtă vreme nu mă auzi vorbind decât acasă despre nimicuri, mi se pare o culme a snobismului să dezbat trivialul într-o formă bombastică. Refuză să mă audă vorbind despre serviciu, acolo unde langajul elevat este o cerinţă exprimată prin fişa postului, deci nu e vina mea că nu îşi refuză singură această plăcere. Şi încă mai grav, refuză să mă asculte când vorbesc despre ceea ce îmi place. La 40 de ani e anormal să-ţi placă desenele animate şi să citeşti poveşti. Ghinion, aia e, fiindcă asta îmi place să privesc la tv şi să citesc. Iar dacă ştii cum şi ce să priveşti, şi să citeşti, poţi şi la 40 de ani să înveţi. Aşa că dintr-o persoană volubilă am devenit o persoană tăcută, atât de tăcută încât încep să am probleme de exprimare verbală fiindcă am uitat cum e să spui ceea ce ai de spus fără să fii criticat la fiecare trei cuvinte referitor la alegerea vocabularului şi la ideile de comunicat.
Soţul meu. Dragoste, te iubesc, dar dacă mie îmi face plăcere să pozez scoici şi pietre şi buruieni în vacanţă, lasă-mă-n durerea mea să pozez ceea ce îmi place MIE, fiindcă e vorba despre ce vreau EU să iau cu MINE acasă, în încadrarea şi unghiurile decise de MINE. Crezi că e important să pozezi altceva? Pozează pe cont propriu, că d-aia ai şi tu aparat sau ia-l pe al meu şi pozează până te doare degetul de apăsat declanşatorul. Însă nu-mi mai critica gusturile fiindcă tot ce ai reuşit e să îmi răpeşti bucuria de a fotografia. Şi decât să constaţi că am gusturi similare cu ale altcuiva, gândeşte-te că ne-am ales reciproc să trăim împreună şi că ar fi de preferat să-mi tolerezi gusturile diferite decât să te străduieşti să mă transformi în ceva ce nu sunt. Ţi-am zis de 1.000 de ori că-mi place să dansez şi că îmi doresc să dansez cu tine. Veşnica ta critică referitoare la faptul că dansul e ceva indoors şi că nu are minunatele beneficii ale alergării pe care tu o iubeşti nu mi-au adus niciun strop de plus valoare. Nu au schimbat cu nimic faptul că în continuare detest ideea de a alerga şi mult mai rău, mi-au răpit bucuria de a dansa. Eu, care nu trecea zi fără să schiţez măcar câţiva paşi, acum simt că e complet inutil şi nu-mi mai e câtuşi de puţin drag nici măcar să aud cântecele care mă încântau anţărţ.
Şi în ziua de azi regret amarnic că atunci când te-ai apucat să-mi critici modul în care gândesc nu ţi-am pus cratiţa-n mână şi să renunţ cu desăvârşire la gătit. Ca să vezi cum e când cineva îţi critică permanent orice faci, distrugându-ţi plăcerea elementară de a oferi ceva sănătos şi gustos. Şi ştii ceva? Află de la mine că o mulţime idei de-ale tale referitoare la ce e sănătos sunt bulshit în stare pură. Chiar dacă o parte dintre ele le-ai auzit de la cadre medicale, află că există şi opinii contrare şi, dacă pui mâna pe un tratat elementar de chimie alimentară, o să ai mari surprize.
Mă critici permanent că nu fac, după un an de zile, nişte lucruri care ţie-ţi plac. Dacă tu eşti atât de atent şi de bun, cum dracu’ se face că tot după un an habar n-ai cum îmi plac mie alte lucruri?
Şi am mai băgat ceva de seamă, cu precădere la aceste două persoane extrem de importante-n viaţa mea. Să nu dea Dumnezeu să zic eu ceva care să semene cât de vag a critică! Fiindcă dacă o faceţi voi, o faceţi spre îndreptarea caracterului şi a deprinderilor mele, dar dacă o fac eu este instantaneu atac împotriva fiinţei voastre. Dacă sunt atât de bună şi de nemaipomenită, de ce dracu’ mai am nevoie de îndreptare?
Vă displace amândurora intens faptul că permanent sunt tristă, frustrată, mă simt ratată şi plâng non stop fiindcă durerea din sufletul meu e mult prea mare şi mă copleşeşte. Eu nu înţeleg de ce vă displace atât de mult. Fiindcă atunci când râdeam, îmi făcea plăcere să vorbesc, să dansez, să fotografiez, să gătesc, aţi considerat că o fac greşit şi m-aţi corijat până când din surse de plăcere s-au transformat în surse de durere.
Şi nu, n-am învăţat nimic intens şi spiritual din durerea în care s-a transformat viaţa mea. Fiindcă sunt ferm convinsă că înainte de depresie eram o persoană mai bună şi care avea mai mult de oferit sieşi şi celor din jur. Aşa că vă iubesc deşi îmi dau seama cât de ipocriţi sunteţi faţă de mine.”
Guest post by Anonimă
Citiţi şi
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Ai putea şi tu să alergi spre tinereţe şi sănătate şi nu după ele
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
