De ceva ceasuri bune, simt cum jugulara îmi zvâcnește de mama-focului. Ce-i mai rău e că știu precis că nu-i de la exaltare, ci de la o pârdalnică lehamite… Sunt undeva-ntr-o lume civilizată, care, ca orice lume, își are și ea miticii ei sau, mă rog, hanșii și fritzii ei… nici „p-acilișa” nu-s numai „pârâiașăn” și „păsărelen”… Totuși, atâta tupeu de Homo neanderthalensis și mârlănie ca prin Românica ultimelor zile, mai rar, monșer, parol…
Mă uit de câteva ceasuri bune la comentarii și postări care mai de care mai „cu-muci-n-fasol-iste” de pe rețele de socializare… nu pot pricepe și pace bună! De la mintea mea n-are cum să fie… Înclin să cred că măcar un dram din ce-am avut, aș mai avea… Am făcut „nițică” școală și prin țară, și pe-afară. Prin țară, pe vremea când chiar îți rupeai botul dacă nu învățai pe rupte pentru admitere și-n facultate, și pe-afară când s-a putut, mulțam Doamne, că s-a putut…
Știam și io, da’, na, mi-a confirmat îndeajuns de multă lume că nu-s deloc bătută cu leuca-n cap, și-acum am ajuns ceasul în care nu mai percutez, nici măcar cu întârziere… Nimicuța-nimicuța… Citesc, mai că dau în apoplexie, iar citesc, iar mi se urcă sângele la cap…
„Dacă e nevoie, venim să apărăm guvernul”, scria o liotă de zeloși… Ce să apărați, frățică, o haită de hahalere, o adunătură de penali? Cic-am fi o țărișoară europeană. De-i așa, na, iaca poznă, nu prea mai suntem. Cam toată Europa de bună-credință democratică ne arată cu degețelul și ne mai bate, tulai, și obrazul… și noi? Păi, de-alde noi, pretinșii vrednici glazi și menumoruți, dă-i și luptă cu casele președintelui, cu averile ăstuia, pe care, „vasăzică, cum am zice” nu-l mai satură Ăl de sus, mâna SRI, băsiștii, sorosiștii și iohaniștii…
Am intrat de-o zi și-o noapte fix în zona crepusculară… Da’ afacerile dubioase, căsoaiele de prost-gust ale burduhănoșilor îmbogățiți peste noapte, Groapa Marianelor dintre buzunarele lor și din buzunarul contribuabilului de bun-simț? Vilocu-ranch a lu’ neica hălălalt nu mi ți l-a ochit țipenie de om de pe colină alălaltă? Dați o fugă prin stratosferă, poate se zărește de pe-acolo, că deh, să tot fie cam cât 3-4 străzi dintr-un oraș mai de provincie…
Cât să nu te ducă mintea nici pân-acolo încât să-ți pui niște întrebări de bun-simț elementar? Să crezi că o să ajungi în rând cu lumea furând din dreapta și cârpind în stânga după principiul „las-o, bă, că merge-așa”??? Ai impresia că puhoiul ăla de oameni, familia ta, vecinii, colegii și cunoștințele tale (unii cu copiii lor în brațe sau de mână) ies în stradă pe frigul ăsta doar așa, de-un „capriț”, de-un „pamplezir” de-al lui Johannis, de-al SRI-ului, pentru interesul lu’ bădița Ixulescu sau Pârțulescu cel cu dare de mână, care ne vinde tărișoara noastră daco-mioritică străinilor, care (Doamne-apără) stau gata s-o facă mițe-fărâmițe mai ceva ca la Animal Planet? Dumnezeule, oameni buni, veniți-vă în fire, rogu-vă!
Înfiorător de trist e că încet-încet ajung să nu mai vreau în ruptul capului să mai pun opincuța mea pe plaiul ăla carpato-danubiano-pontic… Am și io frica mea ancestrală… mă ia cu rece pe șira spinării când mă gândesc că aș putea da nas în nas cu troglodiți de-ăia slugarnici unui sistem pupincurist bolnav și intrat în putrefacție. Și, na, acu, brânza sau varza sau viezurele ei de treabă, am și io o inimioară care, vorba cântecului, „rău mă doare”… și-i chiar bai, că io-s fătucă crescută la țară… și io vreau și brânză, și codru, și straie populare, și garofiță la portiță, și busuioace, și toate halea, ca pe la noi pe la țară. Și-acu? Vin mamelucii, penalii și hahalerele și mi le fură pe toate? Io la ce mă mai întorc?
Guest post by Camelia Sighiartău
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Mesaj pentru elevii dezorientați
Ce am învățat noi la această nouă rundă de alegeri
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
