După anexarea fulgerătoare a Crimeei, Rusia lansează o sugestie mai primejdioasă decât tot arsenalul ei nuclear: și alte state s-ar putea înfrupta acum din trupul Ucrainei. Ca și când, în sine, precedentul nu ar fi fost suficient de toxic, Moscova pune paie pe focul tuturor vechilor conflicte mocnite din jurul frontierelor din estul continentului. Pentru cei care n-au înțeles apropoul, Vladimir Jirinovski explică în clar:
„Să ia Polonia regiunea care îi aparține, Ungaria să ia Transcarpatia, mai ales că majoritatea locuitorilor de acolo vorbesc limba maghiară. În Basarabia și Bucovina majoritatea locuitorilor sunt vorbitori de română. România visează demult să le ia înapoi. Sunt trei țări membre NATO. Transnistria să revină la noi, e pământ rusesc.”
Aceasta invitație la viol geopolitic în grup nu reprezinta, însă, nicidecum șansa unor reparații istorice, cum cred naivii. Dimpotrivă, ar fi sfârșitul singurului proiect funcțional de reconciliere – Uniunea Europeană. Dincolo de toate păcatele sale, forța UE se sprijina pe o singura idee fondatoare: prosperitatea și valorile comune fac granițele irelevante. Această idee dezamorsează revizionismul, etnocentrismul, cercul vicios al revanșelor. A funcționat în cazul Franței și Germaniei, dovedind că dușmănii seculare pot fi depășite.
Ce s-ar întâmpla, însă, dacă statele din estul Uniunii – care încă nu au fost pe deplin integrate – ar mușca momeala Moscovei, declanșând o sarabandă de revendicări teritoriale? Fundamentele acestei construcții politice ar fi spulberate instantaneu.
Uniunea Europeană nu poate să integreze acum Ucraina. Nici politic, nici economic. Nici întreagă, nici pe bucăți. Teza că birocrații de la Bruxelles s-ar fi aflat în spatele maidanului, provocând răsturnarea regimului Ianukovici, este de-a dreptul hilară. Dimpotrivă, am senzația că Europei i s-a forțat mâna să se implice mult mai mult decât avea de gând. Că i s-a băgat pe gât o agendă care nu-i convine și pentru care este complet nepregătită. Rusia, în schimb, pare să controleze jocul și să aibă pregătite două-trei mutări dinainte… Inclusiv câțiva pioni otrăviți…
Citiţi şi
De obicei, 1 decembrie e despre România
Trois Couleurs: Bleu. Culoarea libertății?
Le temps d’aimer – Fețele iubirii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
