Nu am somn. În difuzoarele de pe terase muzica urlă. Marea se face și ea auzită. Îmi place zgomotul valurilor care se sparg de mal. Ies pe balconul lung al hotelului, cu balustrada plină de mușcate. Un balcon comun. Mă așez pe scaunul din fața camerei mele. Îmi ridic picioarele pe scaun, mă fac ghem, îmi sprijin bărbia de genunchi și mă uit la oamenii care trec prin fața terasei, la norii care acoperă discret luna, la marea care a devenit una cu cerul. Din camera vecină iese un bărbat trecut de 60 de ani, mă salută sfios, îl salut și eu, se pune pe scaunul de lângă mine, își aprinde o țigară și începe să vorbească. Și nu se mai oprește. Îmi vorbește despre tinerețea lui, despre sportul pe care l-a practicat, a făcut box, despre accidentul pe care l-a suferit, mi-a vorbit despre femeile din viața lui, cum și cât le-a iubit, cum l-au făcut să sufere, divorțuri, părinții care își doreau o noră deșteaptă, educată, despre câte case are, ce pensie mare primește, ce mașină i-a cumpărat fiului, avocat de profesie, care trebuie să apară și el la hotel, ce mănâncă dimineața, ce fructe preferă, câte cafele bea pe zi, ce persoană important e la el în oraș, câte persoane a ajutat, câte cadouri a făcut, de unde a cumpărat ultima mașină…
Eu nu scot o vorbă. Sunt mută, cu ochii cât cepele și o privire interzisă. Omul îmi vorbește aproape fără să clipească. Rar, ușor rârâit. După aproape o oră îmi spune că i s-a făcut somn, se ridică și îmi urează noapte bună. Îi spun și eu noapte bună, uimită de mine însămi că pot articula cele două cuvinte. Apoi, înainte să intre în cameră, îmi zice:
– Scuze, am ieșit pe balcon și mi-am lăsat aparatul auditiv în cameră. La 19 ani, în ringul de box, la un meci important, mi-a fost spart timpanul. Nu prea aud. Ai vrut să-mi spui ceva?
Cu un zâmbet schimonosit îi fac semn din cap că nu.
Sursă foto: Ionel Ciobanu
Rămân singură, fundul mi-a amorțit pe scaun, oamenii continuă să treacă, marea continuă să trimită valuri la mal, muzica se aude în difuzoare, iar eu mă întreb: ce a fost asta? Am visat, sau chiar am avut în față un bărbat care nu s-a mai oprit din vorbit? Văd țigara stinsă în scrumieră. Confirmarea că omul chiar a fost.
Între un „bună seara” și un „noapte bună”, am ascultat povestea de viață a unui bărbat. Și nici măcar nu știu cum îl cheamă.
Mi se face foame. Îmi pun niște stele pe o felie de lună, presar pe ea niște sare din mare, o savurez în tăcere, apoi mă bag în pat.
Noaptea m-am visat într-un ring de box. Încasam vorbe fără să ripostez. Am rezistat o singură rundă. La a doua am picat lată. Luptătorul mi-a spart timpanul.
Guest posy by Monica Bologa
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Mesaj pentru prietenii și cunoscuții tăi de la… scumpa ta amantă
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
