Vremurile tuburi pe care le trăim, cu un război în desfășurare nu foarte departe de granițele țării, alături de curiozitatea stârnită de cititorii entuziasmați de cartea despre care urmează să vă vorbesc m-au determinat să închei rapid lecturile în curs pentru a-i face loc, în timpul și-n mintea mea, romanului de debut semnat de Oana David, „Între două fronturi”, roman a cărui acțiune începe în perioada imediat premergătoare celui de-al doilea război mondial pentru a se încheia în 1948, când pacea recent instalată nu avea să fie la fel pentru toată lumea.
Așadar, prin intermediul amintirilor eroinei principale, Lulli Leonida -Lăzărescu, ne aflăm în Bucureștiul anilor 40, odată cu sosirea nemților, moment pe care Lulli, în ciuda faptului că și-l amintește foarte clar, la vremea respectivă nu avea să-l socotească important, chit că marchează nu doar începutul propriei povești („Aici începe povestea mea.”), ci și pregătește terenul pentru intrarea României, un an mai târziu, în sângeroasa deflagrație, cumplit de dureroasă și de nedreaptă, ce avea să schimbe fața întregii lumi, lăsând în urmă mult prea multe morți, ruine și distrugeri.
Frumoasă, inteligentă, talentată (o pianistă desăvârșită), Lulli alege să se căsătorească cu Barbu Leonida-Lăzărescu, politician bogat, pentru a scăpa de „rușinea” de a fi nu doar fiică de nobil scăpătat, ci și de proprietar de cârciumă, și a putea duce o viață lipsită de griji ce însă se dovedește rapid a fi una superficială, în ciuda banilor, a strălucirii, a bijuteriilor, a petrecerilor și a bârfelor mondene, stropite cu alcool și, din loc în loc, cu mustrări de conștiință. Relațiile dintre cei doi soți sunt reci și pline de sarcasm, Barbu considerându-și soția mai degrabă un element decorativ necesar, astfel că lipsa de afecțiune și de apreciere din acest mariaj de conveniență se va converti pentru Lulli într-o iubire interzisă atunci când, în 1937, la Berlin, îl va întâlni pe Heinrich, fiul vitreg al cumnatei sale Marie (sora lui Barbu), fiu rezultat din prima căsătorie a ilustrului ei soț, baronul von Reinhardt. De atunci, întâlnirile celor doi amanți, inițial sporadice și întâmplătoare, devin tot mai tensionate pe măsură ce protagoniștii își conștientizează sentimentele reciproce, în ciuda faptului că Lulli continua să fie căsătorită și Heinrich, logodit. Relația lor evoluează de-a lungul anilor în paralel cu desfășurarea războiului, fiind profund afectată de acesta, suferind sincope și ciocniri izvorâte atât din diferența de statut social și de temperament dintre ei – Heinrich fiind calm și stăpân pe sine în orice situație, în timp ce Lulli, o fire vulcanică, dispusă în anumite momente să joace totul pe o singură carte – cât și din cauza rolului pe care fiecare dintre ei și-l asumă, cu abnegație și loialitate, față de propria țară, căci poziția de ofițer superior al armatei germane în calitate de pilot de vânătoare decorat este una cât se poate de tentantă pentru rețeaua românească de spionaj. De aici, lucrurile se complică cu adevărat, fiecare dintre ei activând „pe două fronturi”, unul de luptă cu inamicul și altul de luptă cu propria conștiință, dar și cu sentimentele tot mai puternice și mai statornice. Din păcate, așa cum se întâmplă în viață, până la urmă, nimeni nu câștigă.
Restul romanului, intrigile, răsturnările de situație, precum și amănunte esențiale legate de evenimente istorice reale vă las pe voi să le descoperiți rând cu rând, pagină cu pagină. Ceea ce vreau însă să mai adaug este că, dincolo de succesiunea întâmplărilor menite să-ți răscolească emoții dintre cele mai diverse și mai intense, pe mine m-a impresionat în mod special stilul în care Oana David a ales să-și scrie romanul de debut. Cele aproape 600 de pagini se citesc rapid și nu pentru că ar fi o scriere facilă, ci pentru că stilul este unul extrem de matur și de coerent, capabil să recreeze fidel atmosfera de epocă – și datorită, desigur, unei documentări extrem de minuțioase, întinse pe nu mai puțin de patru ani – astfel că, la sfârșitul lecturii, constați că ai o imagine mult mai complexă asupra momentelor cheie ale celui de-al doilea război mondial, ținând cont de faptul că romanul surprinde inclusiv momentul istoric decisiv din 23 august 1944, când românii au întors armele împotriva foștilor aliați.
Mai mult, tehnica de tip colaj – căci evenimentele nu se succed în povestire în mod cronologic, suprapunându-se și completându-se reciproc – obligă cititorul să fie în permanentă alertă, căci ignorarea oricăruia dintre elemente povestirii îi știrbesc din sens și din frumusețe. Și, așa cum îi spuneam și Oanei, adevărul este că nu știu ce m-a durut mai mult: cum s-a terminat romanul sau faptul că s-a terminat…
Vă invit, așadar, la lectură. Oana David este unul dintre tinerii autori români contemporani care merită din plin atenția și aprecierea cititorilor, dar și a criticilor literari, mai ales că „Între două fronturi” nu poate decât să marcheze începutul unei frumoase cariere scriitoricești.
Pe Cristina o găsești întreagă aici.
Și tu poți recomanda un film/spectacol/concert care ți-a plăcut.
Trimite-ne recenzia pe adresa office@catchy.ro.
Citiţi şi
Povestea care nu ar fi trebuit să fie scrisă așa
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
