Pe 21 noiembrie este prăznuită Intrarea Maicii Domnului în Biserică, prima sărbătoare de la începutul postului Crăciunului. În popor, aceasta este cunoscută sub denumirea de Vovidenia (provine din slavonă şi se traduce prin „cea ce se face văzută”) sau Ovedenia, amintind de momentul în care Fecioara Maria a fost adusă de părinţii săi, Ioachim şi Ana, la Templul din Ierusalim.
Împlinindu-se trei ani de la naşterea Preacuratei Fecioare Maria, drepţii ei părinţi, Sfinții Ioachim şi Ana, şi-au adus aminte de făgăduinţa lor, de a da în dar lui Dumnezeu pe cea născută. Au chemat toate rudeniile din Nazaret, rudenii care erau de neam împărătesc şi arhieresc, căci însuşi dreptul Ioachim era de neam împărătesc, iar soţia lui, Sfânta Ana, era de neam arhieresc; şi aducând şi cete de fecioare tinere, au pregătit făclii multe şi au împodobit pe Preacurata Fecioară Maria cu podoabă împărătească.
Aici a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfantului Ioan Botezătorul, care a dus-o în cea mai sfântă încăpere din acest loc, în Sfânta Sfintelor, unde a stat până la vârsta de 15 ani. A fost condusă în acel loc sfânt, pentru că ea însăși avea să devină „Sfânta Sfintelor” lui Dumnezeu, sălaș a lui Dumnezeu-Cuvântul. Din ea, Cel Necuprins, Cel Veșnic, avea să ia trup, să Se facă cuprins în pântecele ei.
Sfântul Gheorghe, Arhiepiscopul Nicomidiei, aşa grăieşte despre aceasta: „Duceau acum părinţii pe Fecioara către uşile bisericii, înconjurând-o pe ea îngerii şi cu toate puterile cele mai presus de lume împreună veselindu-se; că îngerii, deşi nu ştiau puterea tainei, însă ca nişte slugi, din porunca Domnului, slujeau la intrarea ei în biserică. Şi mai întâi se mirau văzând-o pe dânsa că va fi vas preacinstit al faptelor bune, care purta semnul curăţeniei celei veşnice, şi avea trup de care niciun fel de păcat nu se va apropia niciodată”.
Informații despre acest eveniment din viața Maicii Domnului există în „Evanghelia după Iacov” sau „Protoevanghelia”, o scriere apocrifă din secolul al II-lea.
Dintre sărbătorile închinate Maicii Domnului, numai „Bunavestire” are la baza un eveniment istoric consemnat în Sfânta Scriptură (Luca I, 26-38). Despre celelalte sărbători, evangheliile canonice nu ne dau mărturii, informațiile provenind din Sfânta Tradiție și din evangheliile necanonice (apocrife).
Parintele profesor Ene Braniște afirmă că această sărbătoare a luat naștere în secolul VI. „Pe 20 noiembrie 543, Justinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele templului, o biserica închinată Sfintei Fecioare, care, spre deosebire de una mai veche, a fost numită biserica Sfânta Maria “cea nouă”. Conform obiceiului, a două zi după sfințire, adică pe 21 noiembrie, a început să fie serbat hramul (patronul) bisericii, adică însăși Sfânta Fecioară, serbarea fiind consacrată aducerii ei la templu”.
Sinaxarul din Minei spune despre această sărbătoare: „Intrarea în Biserica legii a Doamnei de Dumnezeu Născătoarei a pricinuit ortodocşilor creştini praznic minunat şi a toată lumea, fiindcă s-a făcut aceasta într-un chip minunat şi este înaintemergătoare a marii şi înfricoşătoarei taine a Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu”.
***
În această zi, copiii pun crengi de măr în vase cu apă. Acestea, ținute în lumină și căldură, înmuguresc și înfloresc, și sunt folosite în noaptea de Anul Nou drept sorcove. Să nu uităm că în colindele românești se cânta, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr, sau despre măruț, mărgăritar. Dacă am fi cu luare aminte la colinde, nu am avea cum să nu ne întrebăm ce măr ar putea face în decembrie flori dalbe? Și de ce măr? Pentru că strămoșii noștri știau de la bătrânii lor că acea nuielușă a Sfântului Nicolae era una de măr, iar dacă aceea înflorea până la Nașterea Domnului, înseamna că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dăruit crenguța.
Împotriva farmecelor şi a pagubei, de Ovidenie, se ung uşile şi ferestrele cu usturoi.
În această zi, credincioșii se roagă ca moartea să nu biruie asupra vieţii. De asemenea, aceștia aprind lumânări pentru cei dispăruți pentru a le lumina drumul pe cealaltă lume. Bătrânii obișnuiau să creadă că dacă pe 21 noiembrie era soare și senin, vara anului viitor avea să fie secetoasă. Iar dacă era o zi noroasă, atunci era un semn de rău augur, prevestind molime, în timp ce ninsoarea anunța o iarnă grea. Alte tradiții afirmă că în această zi se deschid cerurile și cei cu sufletul curat pot înțelege „limba” animalelor.
Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică este prilejul de împăcare a celor certați, astfel ca postul Crăciunului să le fie de folos, dar și momentul în care oamenii făceau apă de leac, așezând vase cu apă sub icoane și păstrând lumânările aprinse întreaga noapte.
Tradiţia mai spune că atunci când credincioşii respectă această sărbătoare, în anul următor vor avea parte de belșug.
Pentru ca bucuria sărbătorii Intrarea Maicii Domnului în Biserică să nu fie umbrită de post, Biserica a rânduit ca pe 21 noiembrie să fie dezlegare la pește.
surse: doxologia.ro, crestinortodox.ro, calendarulortodox.ro
Citiţi şi
Când un bărbat întâlnește o femeie mai deșteaptă ca el
Deocamdată, un exercițiu de imaginație: ce vin duci la o petrecere
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
