Acesta este anul în care mi-a dat mintea în pârg. Adică s-a copt bine de tot. Şi dacă tot a fost un an atât de rodnic, e vremea să profităm, deci să alegem şi să culegem. Azi culegem roadele prieteniei, despre care se spune că e floare rară. Dacă e să mă întrebați pe mine, cred că a dispărut, poate se mai gaseşte conservată sub formă de semințe sau presată pe undeva printr-un muzeu.
Bun! Să revenim la cules, că de păreri neavizate e plin peste tot. Se cuvine, deci, să facem o sortare, în mare:
1. Prietenia din copilărie
E tare fragilă şi de aceea se pierde în negura timpului. Cărările vieții te îndepărtează, de cele mai multe ori, de leagănul copilăriei, păpuşile şi jocurile de-a v-ați ascunselea nu mai reprezintă puncte de interes comune, iar băncile şcolii sunt la mare distanță. Apar şi primele invidii şi rivalități, deci este sortită pierii.
2. Prietenia de la tinerețe
Ei, asta-i delicată, dar cu mari şanse să prindă rădăcini viguroase şi să reziste trecerii timpului. Eşti suficient de matur încât să alegi atât cu mintea, cât şi cu sufletul. După principiul atracției reciproce, te lipeşti de cineva ca tine: cam cu acelaşi coeficient de inteligență, aceleaşi pasiuni şi interese şi acelaşi statut social. Doar că, din păcate, balanța se menține echilibrată rareori. Când sâmburele invidiei sau al frustrării începe să germineze, şi această prietenie este sortită dispariției.
3. Prietenia din interes
Este cea mai răspândită în zilele noastre. Din fericire, are o viață scurtă, însă proliferează rapid. De obicei, ajunge la maturitate odată cu atingerea scopului, apoi dispare în neant. Lasă daune majore asupra celui care a fost punctul de interes.
4. Prietenia de la maturitate
Este fructul cu cel mai ridicat potențial: poate fi, în egală măsură, un elixir sau o otravă lentă. Ei bine, la maturitate ştii ce vrei, cât poți da şi ce eşti dispus să primeşti. Asta în teorie. În practică, de dragul aparențelor, pentru a fi acceptat sau din cauza fricii de singurătate, faci cele mai mari compromisuri. Accepți ironii, aparent neînsemnate, glume nepotrivite, invitații doar de conjunctură, sau mai rău, eşti “sărit” de pe listă. Asta coincide cu începutul otravirii lente a propriei vieți.
Constați cu amărăciune că dai mai mult decât primeşti, că te implici până te iroseşti, că dai din energia ta pozitivă până la epuizare şi creezi conexiuni astfel încât viețile tuturor să prindă culoare. Şi, într-un scurt moment de luciditate, eşti conştient că nu asta înseamnă o prietenie, dar te complaci aşa. De ce? Poate doar ca să nu se spună despre tine că eşti omul peşterii, o ființă antisocială şi egoistă. Sau ca să te minți că e familia pe care ți-ai ales-o. Sau să recuperezi trăiri pe care nu le-ai trăit când trebuia. Sau… ca să ai niste poze frumoase pe rețelele de sociale de aniversări şi Revelion. Sau… voi ştiți cel mai bine! Sigur, nu veți recunoaşte nici în ruptul capului că prietenia voastră este otrăvitoare, nici dacă sunteți un prieten otrăvitor şi nici dacă sunteți “otrăvitul”!
Aşadar, fructul prieteniei dulci şi cu efecte “curative” NU există pentru ambele părți decât în cărți sau în filme. În rest, doar mici episoade care ne vor induce senzația de elixir.
Guest post by Fida
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Seexul după 40 de ani sau despre sfârșitul cumințeniei
Ultima șoaptă de zăpadă, întâiul gând de ghiocel
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
