N-o să știi niciodată dacă s-a terminat și ce. O să fii liniștită, vei crede că e „gata”, că sunt calm, că mi-a „trecut”, dar știi, ca și mine; îți spuneam, unele lucruri nu trec și iubirile nu se termină niciodată. Te-am învățat asta. Până la urmă vei simți… pe pielea ta. Pentru că totul se simte așa și doar așa. Durerile. Plăcerea. Plecarea, revenirea, dispariția. Ștergerea. Completarea cu, de și despre. Întins pe spatele bărcii răsturnate, ce va uita să se scufunde, voi fi carbonizat de soarele către care priveam punându-mi încrederea în tine și lăsându-mi-o în mâinile și gândurile tale ucigașe de vise. Valurile m-au dus către larg, curentul m-a mințit că senzația de rătăcire este plăcută, mi-a zis să mă las purtat. Ajuns în punctul fără întoarcere, mi-a rânjit și, din înaltul pe care singur l-am creat, am auzit: „Nu ți-am fost, dar tu vei rămâne al meu”.
©Ethan Murrow
M-am zbătut. Am protestat. Venele-mi sunt sită de la acele de gheață pe care mi le-am înfipt ca să-mi topesc dorința și să-mi părăsesc vrerea. Printre norii întinși verde peste ape, am zărit alternativa, am simțit puterea lăsată în urmă, negată. Am vrut să mă întorc, dar pierdusem vâslele în timpul celălalt, în care „pentru totdeauna” era singurul mod de măsurare.
Am abandonat și încep să alerg pe câmpuri pline de ascuțimi, fără să-mi dau seama că sunt desculț. Într-o zi o să simți la fel. Așa că voi avea grijă de tine. După ce mă trezesc.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
