Într-o zi o să înțelegi…
– că persoanele care își construiesc ziduri de apărare au suferit atât de mult, încât acum sufletul lor preferă singurătatea, oricât i-ar blama cei care nu-i înțeleg;
– că oamenii care ne rănesc ne-ar putea vindeca rănile, dacă ar recunoaște că ne-au greșit;
– că demnitatea îți poate cere să pari rece și implacabil, chiar dacă sufletul tău e plin de iubire;
– că oamenii care nu-și mărturisesc sentimentele pot rămâne loiali o viață întreagă acelui sentiment nemărturisit și „absurd”;
– că tăcerea nu e mereu un răspuns, ci o sursă de îndoieli și de suferință;
– că oamenii care nu ne cer nimic ne-ar putea oferi totul, în mod necondiționat;
– că ochii care îți ocoleau privirea te-au căutat ulterior în toate zilele și în toate lucrurile;
– că nimic nu e mai dureros decât să ți se nege virtuți pe care le aperi mereu, cu îndârjire;
– că uneori oamenii care se grăbesc să plece nu și-au dorit decât să rămână… dacă ar fi fost posibil și demn;
– cât de vulnerabil, dar și cât de puternic este un om care îndură nedreptatea și nu spune nimic în apărarea sa;
– că blândețea vocii și ochii care plâng sunt cele mai sigure dovezi ale inocenței;
– că nu ne putem îndoi mereu și de toți oamenii;
– că oamenii nu sunt (doar) ce vrei tu să crezi despre ei. Poate sunt cu totul altceva.
– că oamenii care au fost respinși au tendința să respingă și să fugă, pentru a nu fi răniți din nou;
Într-o zi o să înțelegi, dar atunci va fi prea târziu…
Guest post by Oana Pușcașu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
