Zi de zi, rețelele de socializare sunt pline de relații perfecte, iubire, prietenii nemăsurabile și oameni fericiți. Unii pozează astfel și după foarte, foarte mulți ani. Se pare că în ei viața nu a lovit la fel de strașnic ca în noi.
Observ că la acești oameni, surprizele nu au devenit obligații, ajutorul nu a devenit clauză contractuală, iar dependența în cea mai agresivă formă a ei rămâne fumatul.
Într-o zi, m-am trezit singur cu tine lângă mine, într-o zi m-am trezit cu un balast și nu cu un partener, într-o zi nu am mai simțit dragoste, ci mai degrabă milă, într-o zi nu am mai simțit iubire, ci nevoie și obicei. Undeva pe parcurs, ne-am pierdut ori eu m-am pierdut de tine.
Am plecat în aceeași direcție, sfârșind tu la Est, iar eu la Vest. Nici măcar asta nu ar fi fost o problemă, dacă ne-am fi întâlnit la mijloc, dar de fiecare dată, calea de mijloc era la Est.
Când vorbim de iubire și dragoste, avem cu toții o imagine a redescoperirii de sine, ne imaginăm că aceste sentimente ne vor lumina și ne vor schimba perspectivele. Cred că undeva greșim, descoperirea eului raportat la o relația cu o persoană este de cele mai multe ori falimentară.
Înainte sa fim împreună, hai să fim separat și după vedem unde ne situăm!
Guest post by Ștefan Nica
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
