Nouă zile a durat întoarcerea din Saint Petersburg, cu opriri și evenimente în Stockholm, Geneva, Montreux, Caux, iar Montreux, Milano, Roma, București (puțin după miezul nopții). Sâmbătă, la 4.30 dimineața eram în satul în care m-am născut. Am deschis poarta casei și un parfum de floarea Maica Domnului m-a făcut să asociez “acasă” cu paradisul: grădinița plină de flori, copacii plini de fructe, cocoșul cânta de mama focului, soarele începea să răsară și mamă dormea cuminte în casă, fără să viseze măcar ce-i mișuna prin curte și ce surpriză avea să o trezească în curând…
Am lăsat geamantanul cel mare la poartă, am intrat în curte cu cel mic, l-am deschis, am scos camera și am început să fotografiez în neștire răsăritul, curtea și toate cele care mă așteptau… Niciun loc din lumea asta largă nu îți poate reda acest sentiment al cuibului care te așteaptă anume pe tine… ordinea lucrurilor știute m-a integrat cu tot firescul… o simbioză unică între locul care te cuprinde în existența sa prin existența ta și locul pe care îl cuprinzi adânc înăuntru și îl porți cu tine, oricât de departe ai hălădui…
De unde am plecat… St. Petersburg
După vreun sfert de oră de “acasă”, am luat valizele și am bătut la ușă… vă las să va imaginați cum arată o mamă minunată, somnoroasă și ciufulită, doborâtă de fericirea de a-și vedea odrasla în prag (după ce, în toate lunile astea, a stat cu inima cât un purice, să nu carecumva să mă împuște rușii pe străzi).
Și unde m-am întors… Dumbrăveni, Vrancea
Bine v-am regăsit de acasă, prieteni dragi!
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
