Săptămâna trecută am scris despre nuditate. Asta după ce postasem pe Facebook un sondaj cu privire la ea. Din comentariile publice, se vede treaba că părerile sunt împărțite: unii spun că nuditatea e doar o formă de artă, alții cred că e înjositoare pentru modele. Din zecile de mesaje primite în privat am înțeles însă altceva: că de fapt trei sferturi cred că trupul gol este ceva rușinos. Doar că tot ei se ascund să spună public asta. Ca să nu fie considerați ‘închiși’ de către cei care n-au nicio problemă cu trupul gol. Și iată-ne într-o situație paradoxală: ne simțim rușinați să spunem că suntem rușinați. Ori asta, pe cuvânt, chiar că frizează penibilul.
N-am să tratez subiectul asta pe larg, pentru că, pentru azi, am găsit ceva mai interesat: o discuție cu unul dintre modelele fotografului Cristian Crisbășan. Oana Maria, o fată simpatică, deșteaptă și… cumva norocoasă: a avut ghinionul de a fi concediată din firma în care lucra tocmai pentru că a pozat nud. Sau, cum ar spune Dino Buzzati, tocmai pentru a nimeri, acum, într-un colectiv care o merită. Mai jos, întrebările mele, răspunsurile ei. Enjoy!
Ai ales să pozezi nud. De ce?
Cristian Crisbășan, fotograf de nud, m-a cunoscut printr-o prietenă și mi-a propus să îi fiu model. M-am uitat pe blogul lui și mi-au plăcut foarte mult imaginile, așa că am acceptat imediat. Eram oricum mare fană a nudurilor lui Jan Saudek , Terry Richardson, Nobuyoshi Araki, Ryan McGinley, așa că m-am bucurat să iau parte la crearea unor fotografii de acest gen. În plus, sunt adepta eliberării de orice constrângeri sociale, una dintre ele fiind hainele. Practic nudismul, consider corpul gol ca pe ceva natural și nu rușinos sau vulgar. După Crisbășan, am mai pozat nud și pentru alți câțiva fotografi, am participat și ca model la work-shop-uri de nud artistic.
Ai fost concediată pentru acest motiv. Cum te-ai simțit?
Cum să mă simt? Penibil. Întâi m-am simțit rănită, m-am abținut cu greu să nu-mi dea lacrimile și să fac vreo scenă demnă de milă, apoi m-am simțit furioasă, apoi mi-am amintit că asta e, trăiesc în România, și m-am calmat. Țin să menționez că lucram ca profesoară de engleză la o companie privată și predam adulților, nu copiilor. Deși pentru mine nu ar avea relevanță gestul lor nici dacă aș fi predat copiilor. Nici măcar nu era vorba de fotografii vulgare sau cu tentă sexuală, gen revista Playboy. Eram o profesoară foarte apreciată, aveam o relație foarte bună cu cursanții, toți erau mulțumiți.
Acum, după ce a trecut ceva vreme și ai scăpat de nervozitatea imediată, ce sentiment ai vis-à-vis de cei care te-au concediat/de companie?
Un amestec de tristețe și dispreț. Au pierdut un om foarte bun în ceea ce făcea pentru că au preferat să întrețină niște prejudecăți care încă nici nu se manifestaseră. Pentru că, de fapt, m-au concediat “preventiv”, în caz că “elevii” mei ar putea descoperi că am pozat nud. Cel mai rău îmi pare că am semnat hârtiile de încheiere a contractului. N-ar fi trebuit să fac asta, pentru că nu ar fi avut niciun motiv obiectiv să mă dea afară, dar eram atât de tulburată de vestea primită, încât am semnat orice, să se termine totul și să plec odată. A fost o decizie impulsivă, pe care o regret. N-ar fi trebuit să îi las să scape așa ușor.
Ți s-a întâmplat ca, după concediere, căutând un job, să le spui că ai pozat nud și să simți că acela a fost motiviul pentru care nu te-au angajat?
După concediere am hotărât să-mi caut doar joburi pentru oameni deschiși la minte, care să mă judece doar pentru cât de bine îmi fac munca și nu pentru altceva. În general, am lucrat în presă. Acum scriu la revista Vice, o revistă foarte îndrăzneață de care era nevoie în România.
Familia ta ce părere are despre femeile care pozează nud? Ori, mai precis, despre tine?
Cum e conservator și pudic, tata a făcut o mare criză de nervi când a aflat de poze, abia am reușit să discut cu el. Acum e un subiect tabu între noi, nu vorbim despre asta. Iar mama încearcă să mă înțeleagă, deși se teme că faptul că am pozat nud o să-mi afecteze viața, cariera etc. Eu una nu mă tem de nimic, îmi asum toate acțiunile mele și nu le regret.
De ce crezi că femeile care pozează nud sunt încă puse la zid de societate?
Pentru că, din păcate, nudul este asociat strict cu sexualitatea și vulgaritatea. Suntem atât de obișnuiți să ne ascundem, să ne numim organele sexuale „părți rușinoase”, încât am uitat că trupul nostru gol e ceva frumos și absolut natural, fie că e zvelt, gras, ascuțit, rotund, osos, moale, tânăr, bătrân. Cum spune și Crisbășan, cel mai onest portret al unui om este cel nud, pentru că omul complet este omul gol.
Te-ar contraria să vezi fotografie nud într-o colecție personală? Ori, mai pe înțelesul tuturor, pe pereții cuiva, într-o casă?
Bineînțeles că nu. M-aș bucura. Probabil m-aș simți imediat în largul meu, pentru că aș ști că e un om asemănător mie, dacă apreciază estetica nudului. 🙂
Crezi că pentru situația actuala e vinovată doar morala creștină? Sau suntem un popor conservator în sine?
Cum spuneam, lucrurile stau în felul ăsta în România pentru că oamenii asociază imediat nuditatea cu sexul. Bineînțeles, morala creștină e un factor important în situația actuală. Românul creștin simte că a mai făcut un pas înainte spre rai de fiecare dată când înjură și hulește pe cineva care face ceva ce el nu ar face.
Pe Dragoş îl găsiţi întreg aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Ce ne place cel mai mult la o femeie goală?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
