Ați fost atenți la cum s-a modificat, în anii din urmă, limbajul? Limba este în legătură cu gândirea (sau absența ei), cu comoditatea gândirii sau cu perversitatea propagandei. Nu e o întâmplare că domnul Orwell scriind “1984” acorda o asemenea importanță dublu-limbajului. Nu există totalitarism fără confiscarea limbii și transformarea ei radicală.
Semnele timpului nostru sunt altele. De exemplu, limba română trăiește o agonie, va supraviețui, dar mutilată. Va fi tot mai greu să se construiască din litere cuvinte întregi, vom avea mici grupuri de câte două-trei-patru litere (csf, ncsf, plm, fmm), acordul va fi dat doar prin k.
Vrem să comunicăm cât mai mult și cât mai repede și așa ajungem să spunem tot mai puțin. Emoji-urile și gif-urile vin să suplinească tot ceea ce nu mai suntem în stare să spunem articulat prin cuvinte. Nu e lipsit de importanță nici că literatura nu ne mai ajunge. Cuvintele nu ne mai încap golul.
Ne îndreptăm spre pereții peșeterilor primordiale, să scrijelim hieroglife? Dar, stați, deja facem asta pe pereții peșterilor noastre virtuale (cei de modă veche, printre care se mai găsesc și alfabetizați).
#EmojiPlay de Gigi Căciuleanu: CSF, NCSF, dans!
Mai departe, limbajul nu se cade să mai fie transpus în scris. Viitorul e al celor conectați care se filmează vorbind (mă rog) sau, cel mult, își trimit fotografii cu părți ale trupului (e zi de sărbătoare când e dick pic day pe snapchat). Nu altfel ar face și gibonii într-o rețea globală cum e internetul, altfel splendidă realizare a minții umane (dar asta a fost mai demult).
Cum vorbim unii cu alții, ce ne scriem, ce fotografii împărțim, ce videoclipuri ne arătăm – toate vorbesc despre același lucru. O epocă obsedată de sine. Epoca selfie. Omul-masă redus la acest numitor comun: obsesia de sine, despovărat de mai vechile obiceiuri care îl țineau în lanțuri (gândirea, memoria sau rușinea).
Omul-masă-selfie e dezinhibat, singur, sensibil ca un fulg de nea și radical, fără nuanță și obiceiul reflecției.
Viața reală a ajuns doar o prelungire, adesea inutilă, a vieții virtuale.
Cum spunem asta? În ce limbaj? Se înțelege ceva?
Înțelegeți natura acestui apocalips?
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Sunt despărțită de o lună, după o relație de patru ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
