Întrebare catchy: “Există o nevoie reală de infidelitate la bărbați sau e doar o prea mare disponibilitate feminină?” Nici – nici sau și – și. Sau una fără alta și invers… Altfel spus, depinde la cine ne referim. E o greșeală să generalizăm. Totuși e un subiect actual, pentru că fără foc nu iese fum, nu? Faptul că vrem să înțelegem asta înseamnă două lucruri:
1. acceptăm că infidelitatea există și e un risc real pentru multe cupluri.
2. că vrem să îndreptăm cumva, deci acceptăm ideea că nu e normal, că infidelitatea nu e de dorit!
Ca să vorbim despre predispoziția pentru infidelitate, trebuie să înțelegem mai întâi omul. Cel cu două fețe, dacă putem spune așa: una văzută și alta nevăzută – trupul și sufletul. După trup, omul este instinctual. Și aici bărbatul, este alcătuit ca inițiator… el ia inițiativa. Orice mascul în regnul animal ia inițiativa. Și în regnul animal de cele mai multe ori, masculul este poligam. Care mascul? Cel mai puternic! El are acces la toate femelele din “cireadă” (scuzați!). Deci biochimic, bărbatul e predispus la poligamie, așa e el structurat endocrin – gata oricând să procreeze. Vorbeam cu un prieten veterinar și îmi spunea că e o definiție în cartea de biologie ceva de genul “orice mamifer mascul e pregătit oricând pentru un act sexual”, și dacă e o femelă fertilă prin preajmă care îl acceptă, asta face. Masculul-om e și el gata oricând, dar, dacă e băiat de oraș, fentează faza cu procreerea! E mai “șmecher” decât animalu’. Sau, de fapt, femeia e mai “șmecheră”, că se bucură de plăcere dar nu își asumă sarcina. De fapt, amândoi fentează! Și fenta asta repetată duce la probleme pe care le vedem, le avem, dar refuzăm să le înțelegem. Mulți bărbați prezintă disfuncții sexuale și multe femei au probleme ginecologice – chisturi, fibroame, dereglări ale ciclului menstrual, infertilitate. Asta pentru că natura are cursul ei și orice e nefiresc, nenatural, care perturba mersul normal al organismelor vii, duce la tulburări. Natura nu se joacă și nu o poți păcăli. Nici cu ovule, nici cu tratamente hormonale nici cu anticoncepționale, cu nimic.
Dar să ne întoarcem de unde am plecat. Am zis că omul e trup și SUFLET. Cumva e o contradicție între cele două, pentru că Sufletul vrea să se înalțe iar trupul are treburile lui, simțurile lui, biologia lui și se cam încurcă unul pe altul. Morala Creștină ne spune că scopul principal al existenței este Mântuirea. Și părintele Arsenie Boca spune că, în drumul lui spre mântuire, sufletul are trei dușmani: Lumea, Trupul și Diavolul. Deci trupul poate fi dușmanul sufletului dacă se focusează pe instinctele carnale. Sexul este o plăcere a vieții. El este lăsat să se bucure bărbatul de femeia lui, în același timp neîmpotrivindu-se procreerii. Creștinul e îndemnat să nu fenteze procreerea, ci să se lase în mâna lui Dumnezeu. Câți îi dă – sunt bineveniți. E un mod ideal de a trăi creștinește, dar foarte rar întâlnit. De ce? Pentru că oamenii afirmă apartenență la Creștinism zicând că sunt credincioși, că ei cred în Dumnezeu, dar totodată în calculele importante din viață îl scot pe Dumnezeu din ecuație. Cum că nu ar fi Dumnezeu în stare să îngrijeasca de 3-4-5 – 7 copii, că el, omul, are această responsabilitate și el trebuie să-și plănuiască numărul de copii, deci cred în El, dar totodată îl subestimează!
Sexul, că orice aspect al vieții care duce la plăcere, generează la nivel endocrin și cerebral niște reacții chimice. Pe scurt crește nivelul de dopamină (hormonul plăcerii), iar creierul înregistrează această creștere cu ajutorul unor receptori. Studiile la care se face referire în presă tot mai des, prin ziare sau reviste de lifestyle, ne spun generic că sexul deconectează, relaxează, că în primele minute după orgasm organismul trece prin senzații și etape benefice pentru creier, că bla bla bla și PUNCT. În concluzie e recomandat fără normă, cu cât mai mult, cu atât mai bine. Dar ce nu ne spune presă, e că acolo nu e PUNCT… Ci, continuă rezultatul studiului: organismul uman se reface și revine la parametrii normali la o săptămâna după un act sexual complet. Din punctul bărbatului de vedere este o descărcare și are nevoie de o perioadă de repaus ca organismul să producă din nou ce el a eliminat. Dar și mai important, și pentru bărbat și pentru femeie, acei receptori cu care lucrează creierul trebuie să revină la “cota 0” să-i zicem așa. Dacă nu revin la 0, orice plăcere care vine după o plăcere, trebuie să fie mai intensă, eventual diferită, trebuie să aibă ceva în plus că ea să fie percepută la nivelul celei dinainte. Dacă facem o comparație, cine ține tot postul Paștelui, aproape șapte săptămâni, se va bucura foarte mult și de un ou fiert, și de friptura de miel, și de cozonac, și mai ales de nevastă. Se va bucura sigur mai mult decât cel care nu ține post. De ce? Pentru că abstinența potențează bucuria dăruită de plăcerile fizice.
Și iată că avem aici un răspuns la întrebarea de la început. Nevoia de infidelitate la bărbat sau disponibilitatea feminină vin din lipsa perioadelor de abstinență. Care sunt, dacă vreți, un buton de “restart” pentru simțuri. Se revine la setările de bază. Postul în Biserică nu e numai dietă și detoxifierea organismului, este și o detoxifiere chimică a creierului, o calmare a simțurilor.
La polul opus, este tocmai modul de viață actual, modern, general acceptat și pe care o mare majoritate dintre noi îl adoptăm. Ne bucurăm la începutul unei relații, trăim emoția începutului, descoperim un trup nou, o persoană nouă, cu altfel de gesturi, cu altfel de reacții. Totul e nou și trăim o mare bucurie experimentând aceste noutăți. Apoi încet – încet noul devine banal, ne obișnuim uneori mai repede alteori mai târziu și apoi noul care devenise obișnuință, banalitate, se învechește. Ceva vechi e neatractiv, deci NO FUN.
Soluția societății moderne? INFIDELITATEA! Ea oferă și pentru bărbat și pentru femeie senzații noi, capabile să crească nivelul de dopamină din creier, capabile să satisfacă! Însă infidelitatea are un mare dezavantaj, un cusur serios – răneste profund și uneori destabilizează emoțional (statistic, mai multe femei, dar și destui bărbați) pe lungi perioade de timp. Uneori cu repercusiuni din cele mai grave. Oameni care nu își mai revin toată viață sau se sinucid, sau comit chiar crime. Sigur sunt extreme, dar sunt! Nu e lucru de glumă.
Soluția Bisericii? Abstinența/postul. O soluție considerată învechită, demodată, deloc în rând cu lumea de azi. Ceva câh, cum adică abstinență? Păi, ce, noi suntem măicuțe la mânăstire sau călugări? Nici măicuțe, nici călugări. Ei se abțin o viață, nouă ni se recomandă patru posturi pe an: două mari – Postul Paștelui (sau Postul Mare) și Postul Crăciunului (sau Postul Nașterii Domnului) și două mici – Postul Adormirii Maicii Domnului și Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel (cel mai scurt, care anul asta are 3 zile între 26-29 iunie). Încercați întâi cu ceva alimentar care va place mult. Mie, de exemplu, îmi place Nutella. Și dacă mănânc azi un borcan, mâine încă unul, poimâine parcă nu-mi mai place. Dar după post e din nou cea mai bună cremă de ciocolată. Și acu’ mi-a venit apa în gură… 🙂 E la fel și cu nevasta și bărbatul. Dacă am ține cont de rânduiala Bisericii (îmi place cuvântul Rânduială), n-am mai auzi expresii șablon de genul: “Nu știu… nu ne mai înțelegem”, “Cred că are pe altcineva”, “Nu mai e ce-a fost între noi”, “Nu ne mai potrivim”, “Ne certăm din orice”, “Ceva n-a mers”, “…n-a fost să fie”, “Nu o/îl mai suport”, “Ne-am despărțit”.
Citiți răspunsul unui alt bărbat: Leacul infidelității e asumarea, nu abstinența
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți
Femeile mature vs femeile imature
De obicei, 1 decembrie e despre România
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
