”Când am văzut-o prima oară, am fost uimit. Un corp foarte înalt, slab, cu picioare care nu se mai terminau și o tunsoare ciudată: e un băiat efeminat sau o femeie care încă nu și-a descoperit feminitatea. Dar în momentul în care a deschis gura și a spus ”Bună ziua”, totul s-a schimbat. Avea cea mai senzuală, delicată și chic voce pe care o auzisem vreodată”. Așa vorbește Jean Jacques Picart, unul dintre cei mai importanți consultați de modă din lume, despre Inès de La Fressange. Băiețoasă părea cea care urma să devină una dintre cele mai frumoase femei ale lumii, cea care va revoluționa lumea modei franceze. Manechinul simbol al anilor ’80, Inès cea prea iubită de toată lumea: de la parizienii de rând până la Isabella Rosellini, Jean Paul Gaultier, Christian Lacroix.
Inès Marie Lætitia Églantine Isabelle de Seignard de La Fressange s-a născut în august 1957, într-o familie de aristocrați, dintr-un tată de sorginte nobilă, André de Seignard de La Fressange și o mamă de o frumusețe răpitoare, Cecilia Sanchez-Cirez , cu sânge fierbinte, originară din Columbia. Arborele genealogic al familiei paterne își are rădăcinile undeva în jurul anului 1300. Bunicul mamei fusese președintele Republicii Columbia. Privind-o pe Inès îți dai seama că nicicând genealogia nu a fost mai darnică: blândă, puternică, rafinată, mereu cu zâmbetul pe buze și veselă, delicată, dar plină de nerv. Toată fața îi e numai ochi și zâmbet.
A crescut înconjurată de iubire. Mai ales din partea bonei sale, Victoria, și una dintre marile iubiri ale vieții sale, bunica, cea care i-a fost primul consilier de modă. Drept dovadă, la prima prezentare Chanel, bunica sa era în spatele scenei, aranjându-i rochia și dându-i câteva sfaturi. Datorită ei Inès a crescut înconjurată de cele cele mai rafinate dantele, stofe, bijuterii și accesorii. ”Bunica era excentrică. Mereu elegantă. De la ea am moștenit dragostea pentru modă. Atunci când cei de la Chanel mă întrebau ce voiam să port, eu știam să aleg cele mai bune stofe și materiale. Îmi era ușor să o fac. Le văzusem la bunica”.
Marea iubire dintre ea și bunică a stârnit gelozia mamei, care le reproșa faptul că nu se putea bucura de prezența fiicei ei. Ceea ce nu era deloc adevărat. Iubitoare de petreceri și viață bună, mama lui Inès era mai mereu ocupată cu organizarea sindrofiilor și cariera de model. Așa cum spune Inès, înțelegătoare, ”devenise mamă din întâmplare. Nu pentru că și-o dorise, neapărat”.
A debutat pe scena la 17 ani. După numai un an defila și poza pentru cei mai mare couturieri și fotografi din lume. Lume pe care o revoluționase cu şarmul, nonșalanța, exuberanța, nonconformisul ei. A fost felul ei de a-și ascunde timiditatea excesivă: ”Era foarte timidă. Dar nu voia ca prezentările de modă să fie conservatoare. Tocmai de aceea se juca puțin de-a manechinul”, spune Jean Jacques Picart, referindu-se la primele defilări ale lui Ines.
Un an mai târziu, se îndrăgostea profesional de ea Olivier Toscani. I-a dedicat un pictorial întreg în Elle. A ales-o pentru că, așa cum spunea chiar el ”era frumoasă, fără a se alinia cu ideea comercială de frumusețe sau cu cea general valabilă”.
Inès de la Fressange devenea primul manechin ”care vorbea”. Jurnaliștii o iubeau la nebunie. Vorbea cu ei de pe podium, în timpul defilărilor, era de o sinceritatea debordantă și nu se ferea să discute despre meseria ei sau despre ceea ce se întâmpla în culise.
Paolo Roversi, faimosul fotograf, pare îndrăgostit de ea chiar și acum. Au trecut ani mulți de când colaborarea lor s-a încheiat. Dar Inès l-a marcat pentru totdeauna. Uman și profesional: ”Frumusețea lui Inès depașește granițele timpului. E universală. E frumoasă din toate unghiurile. Sunt fericit și mândru că am putut să o fotografiez pe Inès de La Fressange”.
1983
În 1983, are loc una dintre marile întâlniri ale vieții ei: cea cu Karl Lagerfeld, o poveste de iubire omenească fără happy-ending. De cum o vede, Lagerfeld știe. E femeia perfectă pentru casa Chanel. Tocmai de aceea o alege pentru a fi imaginea casei. Împreună revoluționează istoria modei, creatorul cerându-i lui Inès să semneze un contract de exclusivitate cu ei. Nicicând nu se mai întâmplase așa ceva: ”Văzând-o, mi-am dat seama că nimeni nu putea prezenta creațiile Chanel mai bine decât ea. Avea alura perfectă pentru versiunea modernă a hainelor create de noi. Alură, atitudine, era chic, cosmopolită, elegantă, delicată. Le avea pe toate. Sunt sigur că ar fi ales-o chiar și Chanel”.
Din păcate, totul se termină în 1989. Firi puternice, decise, nonconformiste, nu reușesc să ajungă la un consens atunci când Lui Ines i se propune s-o întruchipeze pe Marianne, figura alegorică a Republicii Franceze. Nu poate refuza o asemenea ofertă, ba dimpotrivă, e mândră și acceptă fără a sta pe gânduri, fiind, așa cum spune chiar ea, ”franțuzoiacă până în măduva oaselor”. De-a lungul anilor, modele pentru imaginea Franței au mai fost: 1968 – Brigitte Bardot, 1978 – Mireille Mathieu, 1985 – Catherine Deneuve, 2000 – Laetitia Casta, 2012 – Sophie Marceau.
Când aude, Lagerfeld vede roșu în fața ochilor și declară că el nu are de gând să îmbrace o statuie. Se despart. Definitiv. Nu mai contează însă. Își îndepliniseră misiunea. Împreună, au lăsat lumii unele dintre cele mai frumoase imagini, creații și prezentări de modă.
Dar viața doar ce începe pentru frumoasa poporului francez. În 1990, își cunoaște prima mare iubire: omul de afaceri Luigi D’Urso. S-au cunoscut la o recepție dată de Inès în casa ei din Tarascon. El ar fi trebuit să rămână trei sau patru zile, dar a plecat o lună mai târziu. S-au îndragostit atât de tare, încât s-au căsătorit în același an. Luigi avea o personalitate diferită, era tradiționalist și conservator, dar părea, așa cum îl descrie ea ”un gentilom din secolul 19, având totuși un aer modern”.
Nunta a fost discretă. Au participat doar prietenii și familia. Rochia de mireasă a fost creată de Cristian Lacroix. Deși nu s-au căsătorit în biserică, Inès dorea să simtă că e o mireasă adevărată. I-a spus lui Lacroix că își dorește o rochie cu dantelă și trenă. Dorința i-a fost îndeplinită. A fost o zi perfectă. Erau în sala de petrecere, când, dintr-o dată, mirii și-au auzit numele strigate din stradă. Au ieșit la balcon și în fața casei era o mulțime de oameni care sărbătoareau momentul împreună cu ei și le scanda numele. S-a simțit ca o adevărată regină care își saluta poporul.
cu Luigi D’Urso, primul ei soţ
Ines și Luigi au avut două fete, Nine și Violette. Nine este copia mamei sale. Înaltă, brunetă, cu ochi mari, de o frumusețe simplă, care îți rămâne sculptată în suflet. Cea mică, blondă, cu privire de cer senin și zâmbet de ar putea să lumineze cele mai întunecate castele.
împreună cu fiicele
Viața lor nu a fost, însă, dintre cele mai ușoare. Au rămas orfane de tată la o vârstă fragedă. Cea mare avea 12 ani, iar cea mică șapte, atunci când tatăl lor moare subit, în urma unui atac de cord. Nimic nu poate fi mai relevant pentru felul în care fetele au fost educate, decât reacția lor la moartea tatălui. Când au aflat vestea, cea mare și-a îmbrățisat sora cea mică și i-a spus: ”De azi noi suntem diferite. Iar să fii diferit e o calitate. Nu plânge”.
În 1991, Ines își creează propria colecție de modă și deschide un magazin împreună cu alți asociați. Nu se trădează nicicând. Continuă să fie Ines cea mereu surprinzătoare, Ines care aduce moda în stradă, Ines care dorește ca femeile să se simtă frumoase. Își alege manechinele dintre prietenele ei, fie că aveau 20 sau 60 de ani. Astfel ea demonstrează că femeile pot fi frumoase la orice vârstă. Se dedică trup și suflet afacerii. În 1999, însărcinată fiind cu a doua fiică primește o lovitură dureroasă. Este sunată de avocatul ei care îi spune că asociații doresc să o concedieze. Reacția ei este neașteptată, pentru că o asemenea decizie era de neimaginat: izbucnește în râs. O zi mai târziu, Ines nu mai era creatoarea colecției ce îi purta numele. Nu a renunțat la modă. Pe lângă fetele ei, era sensul vieții ei. A continuat colaborările cu diferiți creatori, reviste de modă și a scris trei cărți.
Avea 51 de ani când primește un telefon de la Jean Paul Gaultier: ”Am o rugăminte. Bineînțeles, poți să refuzi. Dar ai vrea să defilezi la o prezentare de-a mea?”. Atât i-a trebuit lui Ines. A strălucit pe podium în rochia neagră, elegantă, perfectă pentru trupul ei suplu și lung. A surprins și de această dată publicul. La sfârșitul prezentării, când Gaultier a ieșit în fugă pe scenă, Ines a fugit de el, râzând. S-a întors apoi, a îngenuncheat un moment, s-a ridicat și s-au îmbrățișat ca doi prieteni pe care îi leagă ani și ani de iubire.
Încet, încet totul se așază în viața ei. În 2010 îl cunoaște pe omul de afaceri Denis Olivennes, pe care îl cucerește, așa cum spune chiar el ”cu imaginația ei. O imaginație poetică”. Sunt împreună și acum. Și se iubesc la nebunie. În 2013, surprinzător, își reia colecția și afacerea din care fusese exclusă cu ani în urmă.
E tumult în viața ei. Atunci când simte nevoia să ajungă din nou la ea, Ines pleacă la conacul din Provence, unde călărește, se plimbă și își privește florile preferate, violetele: ”Liniștea e importantă în viață. Iar liniștea mea e aici”.
Plină i-a fost viața. De oameni, emoții, frumos. Nimic nu a ascuns. Nici durerea, nici bucuria, nici iubirea, nici dezamăgirea, nici exaltarea. A fost mereu toată, prezentă, în orice moment al vieții sale. Și pe toate și le-a purtat așa cum spune chiar ea, în documentarul de mai jos: ”Înainte, calmă și dreaptă”.
Later edit: O puteți urmări pe Instagram, o încântare.
Citiţi şi
Menopauza: transformări psihologice, s*xuale și impactul asupra identității feminine
Despre idealism și bunele, dar nepracticele lui intenții
Povestea pantofilor portocalii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
