Niciodată nu mă învăţ minte să nu mai am încredere în bărbaţi.
De exemplu, ultima mea cucerire: bărbat bine şi la propriu, şi la figura(n)t. Ne-am înţeles din primul moment, însă întâlnirile noastre, deşi fierbinţi, erau cam rare… Îl bănuiam, desigur, de viaţă dublă, dar nu aveam dovezi, iar el nega cu tărie. Ca să mă convingă, de câteva ori ne-am întâlnit şi la el acasă. Într-adevăr, nici urmă de altă femeie. Dar nasul meu de copoi nu poate fi păcălit prea uşor, aşa că m-am hotărât să-i fac testul suprem: într-una din seri, mi-am uitat, sub partea mea de pat, sutienul. Roşu, cu dantelă, că aşa e când relaţia este caldă. Şi am decis să aştept.
Şi am aşteptat până mi s-au lungit urechile, pentru că, după această întâmplare, iubitul meu parcă dispăruse de pe faţa pământului, nerăspunzând la telefon sau la mesaje. Atunci am recurs la planul B şi cel mai de efect: vizita inopinată. Machiată, dichisită şi cocoţată pe tocuri… pregătită, cum ar veni, pentru orice posibilă desfăşurare de evenimente, am sunat într-o după-amiază la uşa lui.
Spre surprinderea mea, mi-a deschis… nu, nu o altă femeie, ci… un alt bărbat. În pijama. Am crezut că nu văd bine şi era cât pe ce să cad jos, noroc că botinele mele nu mă lasă la greu, că nu ştiu zău…
Omul se holba la mine şi mă tot întreba stresat pe cine caut „azi”, dar nu am apucat să ne lămurim că, din spatele lui, apare o domnişorică semidezbrăcată care, până să apuc să spun ce vreau, începe să vocifereze, luându-şi la trei păzeşte iubitul. Sau soţul. Sau ce i-o fi fost el. Pentru a evita un scandal dizgraţios care, cu siguranţă, ar fi făcut deliciul vecinilor, bărbatul mă invită în casă, să lămurim „problema”. Începusem să bănuiesc că este roşie şi dantelată, deşi încă nu înţelegeam prezenţa bărbatului în ceea ce credeam eu a fi un clasic triunghi amoros. Domnişoara agitată parcă mi-a ghicit gândurile, pentru că îmi trânteşte în faţă corpul delict, întrebându-mă direct dacă îmi aparţine. Astfel, varianta elegantă de a mă retrage în glorie picase, întrucât e cam greu să treci neobservat când furtuna gravitează în jurul tău, aşa că nu am încotro şi le povestesc în două vorbe că ne aflăm în casa iubitului meu, cu menţiunea că iubitul meu nu este sub nicio formă bărbatul de faţă, în pijama şi cu mină de om nevinovat şi că, desigur, nu înţeleg ce caută ei în casa aici. A, da, şi că sutienul nu îmi aparţine…
Imediat a rezultat că nevinovatul nu era chiar nevinovat, pentru că el împreună cu iubitul meu şi cu încă un prieten, închiriaseră apartamentul respectiv pentru a-l folosi cu rândul, fără interferenţă cu soţiile, copiii sau iubitele oficiale, având fiecare grijă să nu lase „semne”, adică aşa cum procedasem eu, tocmai pentru a evita problemele. Astfel, sutienul meu uitat provocase o adevărată dramă, domişoara având nenorocul să îl găsească ea prima, iar iubitul meu să fie obligat să „iasă” din parteneriat din cauza neglijenţei sale.
Încurcături nedemne de o doamnă, mi-am spus, în timp ce stăteam picior peste picior, împungând aerul tensionat cu vârful botinei. Din punctul meu de vedere, lucrurile erau clare. M-am ridicat hotărâtă, mi-am cerut scuze, invocând o urgenţă – ceva de luat de la BFashion (că tot rămăsesem fără piesa de rezistenţă a lenjeriei intime) şi am părăsit secena păşind apăsat, cu spatele drept şi fără alte comentarii. Simţeam ochii bărbatului fixându-mi picioarele ceea ce, probabil că nu prea a ajutat la susţinerea veridicităţii întregii poveşti.
În concluzie, am rămas fără iubit, am sacrificat un sutien suberb, iar inima-mi necesită oblojire, dar măcar mi-am făcut, până la urmă, ieşirea triumfală.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
