De când m-am trezit mamă, mă dau în vânt după şedinţele cu părinţii.
La început, la grădi, la aia mare nu mă lua nimeni în seamă. Tu… a cui soră eşti?!, mă întreba educatoarea, cu o sprânceană ridicată a dispreţ, când mă afirmam şi eu. Mă enervam, mă băteam cu pumnul în piept că şi eu sunt părinte, am şi eu ceva de zis, că deşi par sora fie-mii, am făcut-o la câţiva ani după majorat şi sunt o mamă, tratează-mă ca pe o mamă. Eram minoritate, însă, între toate doamnele acelea, cu prestanţă şi sacou.
În urmă cu ceva ani, pe cînd fie-mea era încă la primară, am avut şedinţa obligatorie de început de an şcolar. I se schimbase învăţătoarea, prin urmare şedinţa era cu atât mai importantă, că trebuia să ne cunoaştem. Deşi mi-era aproape imposibil, am fugit de la serviciu, cu gândul că nu voi putea sta până la capăt.
Am ajuns, alergată. Mereu mi-am zis că ar trebui să ţin seamă de evenimentele de genul acesta unde să mă îmbrac şi eu ca o doamnă, dar nu ştiu cum nu îmi iese niciodată. Aşa că tot în tenişi, vestă şi tricou am descins, printre stimabilele şi elegantele doamne.
Pentru început, învăţătoarea ne împarte nişte chestionare. Pesemne să cunoască mai bine copilul, zice mintea mea în gândul ei. Ajung la întrebarea 3: din ce fel de familie face parte copilul: (a. normala, b. monoparentala, c. dezorganizată).
Iau foc instant, cu vâlvătăi până la tavan, de parcă ar fi turnat benzină peste mine. Zic: nu vă supăraţi, poate ne şi explicaţi înţelesurile celor trei tipuri de familie, că mie îmi scapă. Aaa, zice, dar e clar, normală e când sunt ambii părinţi, monoparentală, dacă unul din părinţi a murit sau e necunoscut, iar dezorganizată, când sunt despărţiţi.
Pfooooooooai. Adică, cum ar veni, io sunt dezorganizată. Doamna din banca a doua, da, da, doamna director, aia cam dusă cu capul, cu barbatul alcoolic, aia bifează la familie normală, iar eu la dezorganizată. Şi astalaltă, din spatele meu, care are 34 de ani şi soţul ei 60, care oricum nu este în ţară nicio lună pe an, şi doamna, tot la normală se bifează. Iar eu, cum zic, la dezorganizată.
În mod normal aş fi făcut un scandal monstru. Le-aş fi explicat comuniştilor ălora că dezorganizate sunt mamele lor. Că nu poţi pune etichete şi arunca aşa cu cuvinte stigmat. Că dezorganizat te duce cu gândul la o mamă prostituată cu amant beţiv şi violent, care şi-a lăsat copiii la orfelinat. Dar nu aveam timp. Şi mi s-a făcut şi foarte, foarte silă. O silă amestecată cu tristeţe. M-am uitat la mine, păi normal că sunt dezorganizată, ce, aşa arată o mamă organizată? Uite doamnele, pantofiorul cu toc, verigheta de aur şi inelul cu diamant strălucind pe degetul cu unghie falsă, părul tapat, sacoaşul de ştofă, gentuţa, tot absolut.
Nu am bifat nimic, pentru că nu mă recunoşteam în nimic.
Mă gândesc ca, pentru cazuri de genul, să îmi deschid o afacere, poate or mai fi doamne în situaţie, şi au nevoie. Să închiriez soţi cu ziua, pentru ocazie. Să bifăm la normală, nu la dezorganizată. Ulterior, afacerea se poate extinde. Anunţul ar putea suna aşa: închiriem soţ cu ziua, numai pentru ocazii speciale. Mese in familie, nunţi, înmormântări, botezuri, revelion, Crăciun, serbarea de sfârşit de an, etc., oriunde e mai bine să ai un soţ, decît să nu ai, ca să nu te faci de dulcele ăla turcesc.
Petronela-i toată aici.
Citiţi şi
Trimisul special al lui Dumnezeu la Băicoi
Spiridușul din bradul de Crăciun
Femeia modernă și magia Sărbătorilor: echilibru între tradiții și grija de sine
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
