Începutul e sfârșitul – 10 lucruri pe care ar trebui să le facem înainte de a ne despărți

Un romantism surprinzător și un fel de duioșie ni se furișează după vizionarea acestui film al cărui titlu (nefericit) pare mai lung decât durata de rulare: 10 Things We Should Do Before We Break Up.

Nu reiese clar de cât timp Abigail este singură, dar pentru cea mai bună prietenă a sa devine clar că trebuie să-i aranjeze cu întâlnire care să o facă să treacă mai departe de fostul ei soț, Tim. Așadar, Abigail se vede cu un alt tip. În 10 Things We Should Do Before We Break Up, Christina Ricci este Abigail, o mamă singură a doi copii care nu pare să aibă prea mult timp și pentru dragoste. Ea nu pare deloc neîmplinită, în mod clar e fericită în carieră și se bucură de copiii ei, dar există un indiciu evident de singurătate. Bunăoară, după acea întâlnire aranjată cu Benjamin (Hamish Linklater) dezvoltă un soi de relație cu acest tip, deși i se păruse din capul locului cam imatur. Totuși, cei doi întocmesc o listă cu zece lucruri pe care ar trebui să le facă înainte de ‘a se despărți inevitabil’ (fiindcă romantismul este condamnat și el). Cei doi  actori-protagoniști au meritul de a conduce filmul către succes. Dacă nu ar fi existat chimia dintre Christinei Ricci și Hamish Linklater, cât și talentul actorilor de a da viață personajelor, toată această ‘întreprindere’ s-ar fi putut prăbuși.

Galt Niederhoffer se dă înapoi cu înțelepciune și își lasă interpreții să nu se blocheze în siropoșenii. Filmul este o dramă romantică despre două persoane de peste treizeci de ani din New York (ea este o mamă singură a doi copii, el este un burlac fobic) care încearcă să sudeze o relație. Pelicula este cu siguranță orientată către adulți și nu prezintă atractivitate evidentă pentru adolescenți. Așteptați-vă la un limbaj puternic (“f–k”, “s–t”, “a–hole”, etc.) și mai multe scene de dragoste. Câteva dueluri verbale între adulți includ și unele insulte dureroase. Povestea cinematografică descrie provocările sudării unei familii amestecate și încorporării unui nou partener în viața unui părinte divorțat. Nu există prea mult cinism la vedere, iar filmul pare să argumenteze – în cele din urmă – inevitabilitatea unei despărțiri pentru o astfel de legătură din lumea actuală. Ba chiar pare revigorant să vezi dragostea privită într-o manieră atât de autentică, dar și destul de distractivă. Ca atare, ne reamintește de filmele lui Nicole Holofcener.

O mamă singură, cu doi copii, se întâlnește cu un fermecător Benjamin (un bărbat imatur, cu multe hibe la vedere, inclusiv incapacitatea de a sta în preajma copiilor). Abigail, întrupată cu farmec de Christina Ricci, este o mamă excelentă și o duce confortabil din punct de vedere financiar. Totuși, se lasă și ea sedusă de Benjamin (excelent Hamish Linklater). De la prima întâlnire, cei doi își fixează acea listă de priorități. Regizorul bifează subtil lucruri de pe lista lor, apoi virează și ne lasă să descoperim, după câteva luni, testul de sarcină (pozitiv) al lui Abigail. Reacția lui Benjamin? Un atac de panică, urmat de acida replică: „Nimeni nu va dori să fie cu o mamă a trei copii”.

În fond, lista cu obiective nu reprezintă punctul forte al poveștii. Deși nu se cunosc, eroii de pe ecran decid să dea o șansă lucrurilor, învățând să se îndrăgostească treptat. Cei doi actori muncesc din greu pentru ca romantismul lor și dialogurile dintre ei să pară realiste, iar în multe privințe obțin succesul.

Nu este nimic laborios în acest film, ba chiar se simte ruperea unei relații. Ne surprinde, în mod compensatoriu, umorul adecvat, cât și lipsa de sentimentalism. Partenerii au momente de sinceritate, vorbesc mult, merg cu bicicletele, se pare că au ajuns la concluzia că vor crește împreună copilul. Desigur, apar și complicații. Fosta iubită a lui Benjamin, Terren (Katia Winter), apare în peisaj, iar partea întunecată iese la suprafață. Se ajunge și la acel moment în care Abigail trebuie să-și pună la îndoială angajamentul inițial față de acest bărbat pe care abia dacă îl cunoaște.

Realizatorul are un ochi vizual ager, filmând într-o manieră astfel încât anumite părți să iasă în evidență. Anumite cadre evocă scene din Eternal Sunshine of the Spotless Mind . Și scenariul surprinde cu unele replici încărcate de spirit: „Unii oameni se referă la Florida drept «sala de așteptare a lui Dumnezeu»” – spune Benjamin. „Acolo locuiesc bunicii noștri”- răspunde Wallace, fiica lui Abigail.

Filmele ca acesta tind să aibă finalul greșit, cuplurile fugind către un apus de soare minunat pentru totdeauna. Galt Niederhoffer își încheie filmul într-o notă aproape perfectă. Cu excepția unui flashback inutil, filmul său definește compoziția romantică perfectă: oarecum previzibilă, atât încântătoare, cât și emoționantă, gata să stârnească niște râsete, dar și lacrimi, fără a-și răsfăța publicul. Dacă uiți de titlul greoi, filmul poate deveni un binemeritat răgaz în vremurile noastre tumultuoase și – cu siguranță – oferă și zece motive pentru care să-ți placă.

Pe Mădălina o găsiți și aici.