Începutul școlii e prilej pentru primari să se mai tragă în poză, pentru polițiști să spună trei baliverne pe care nu le ascultă nimeni și pentru popi să tragă un Tatăl Nostru și un Doamne ajută! Așa a fost mereu, așa va fi mereu.
Comunitățile nu dau, cu nesemnificative excepții, o ceapă degerată pe școală. Și încă mai puțin pe educație. Căci educația (mai) are prea puțin de-a face, de fapt, cu școala.
Mama, acum pensionară, a fost profesoară de matematică toată viața. Tata încă e profesor de matematică. Am văzut școli încă dinainte să învăț să merg. Le-am tot văzut deceniu după deceniu după deceniu. Nu e mai bine. E semnificativ mai rău.
Respectul pentru carte tinde către zero. Apetitul pentru cunoaștere e cvasi-nul. Generație după generație, a crescut însă dorința de a obține rezultate fără niciun fel de efort. Părinți care au luat-o pe scurtătură își împing copiii pe același drum care îi va face, în cele din urmă, cel mult atât de săraci încât tot ce vor avea vor fi banii.
Copiii mai răsăriți au plecat, pleacă sau vor pleca. Cadrele didactice sunt plătite la mișto. Umbra grea și puturoasă a politicului e peste tot, sufocă tot, distruge tot.
Școlile au rămas niște clădiri, unele mai bine întreținute, altele care stau să cadă. Încă mai avem toalete în curte și vom avea și în 2123, dacă va mai exista pământul și dacă vor mai exista români pe atunci.
Și din școlile astea ies indivizi analfabeți științific și moral. În stare să creadă orice prostie, doar pentru că e lătrată în corul proștilor. Ca de pildă, că li se bagă un cip pe sub piele, cu acul, să-i controleze oculta.
Nivelul e atât de jos încât n-a fost o problemă pentru turma românească să fie condusă și de o grandioasă ignorantă ca Viorica Dăncilă, raza la pătrat. De Ciucă, general (și doctor!) care nu a fost în stare în toată cariera sa politică de nicio idee coerentă, alta decât “Să trăiți, șefu’, așa facem șefu’”. De Ciolacu, acest covrigar ajuns șef de guvern, deși la competența și pregătirea sa profesională trebuia să fie cel mult ajutor de ajutor de ajutor de hamal.
Și toți vor pălăvrăgi acum despre binefacerile educației. Cum să nu te iei cu mâinile de cap?
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Unde nu e iertare, de multe ori e pace
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
