Pentru prima oară în istoria măsurătorilor cu girueta, cocoşul rotitor şi termometrul ascuns la doi metri deasupra solului, gerul lui februarie a atins temperatura de deschidere a ştrandurilor.
Singurul care a interpretat corect situația a fost un cercetător din domeniul izmenelor. Ridicând ochii din calculele sale de nepătruns, el a văzut lumea umblând jumate goală pe stradă și a priceput că ne-a surâs ghinionul.
Restul omenirii – care doar în secolul ăsta a trecut prin câteva superproducţii cu apocalipsa – n-a înțeles nimic din ce se întâmplă. E și normal. Suntem obișnuiți să ni se stingă specia în mod spectaculos: cu valul care înghite Statuia Libertății ca pe un furazolidon, cu imagini din satelit ale țurțurelui de Groenlanda luând-o razna spre Fifth Avenue, cu cifrele alea roșii pe computerul NASA care arată când ne va suna ceasul.
Iată însă că natura lovește pervers de blând. Dacă ne trântea treij’ de grade în plus în iulie, ne-am fi prins cu toții când am fi văzut că ni se topesc Daciile în parcare. Așa, însă, avantaj tot noi – cântăm ca pe Titanic.
Trebuie să fim conștienți că trăim în țara cea mai expusă la catastrofă. Pe lângă noi, țările alea care stau cu tsunamiul la ușă în mijlocul Pacificului sunt breakdance. Sar peste faptul că, pe noi, un potop anunțat cu doi ani înainte ne-ar surprinde în plină procedură de contestare a licitațiilor de arcă, cel mai bun plan de salvare ar fi respins pentru că e făcut de fosta putere, iar distribuirea vestelor de salvare s-ar lăsa cu anchetă DNA.
Gândiți-vă, însă, cum ar suna semnalele de alarmă: „E prima dată când se întâmplă asta. Ești pregătit? (vezi VIDEO)”, „Șocant! Nimeni n-ar fi crezut că este posibil!”. Dar, vorba ISU, important e să-ți păstrezi calmul. Am trecut prin prea multe alternanțe la guvernare ca să ne mai sperie ceva. Probabil că fenomenul încălzirii naționale va fi lent.
©break bread
Mai întâi, pe Argeș în jos, vor apărea niște aligatori. Toată lumea are un Discovery acasă și știe cum se prind ei de bot, se leagă cu izolirband și se duc la azilul de crocodili. După care, elefanții. Cu ăștia ar putea să fie mici probleme, când vor călca porumbul pe câmp, în timp ce satele nu-și mai văd capul în cârciumă. Rezolvarea vine de la sine: n-ai mălai, mănânci ceafă de elefant. Păcat de girafele surprinse de locatarii de la etajul trei în timp ce li se holbează pe fereastră. În țara stenogramelor și interceptărilor, asta nu se iartă.
Să nu uităm, însă, de avantaje: vin de palmier, pâinea maimuței, ciripit de struți. De Sfântul Valentin s-ar deschide sezonul la Mamaia. Sigur, din iunie, ar trebui să te dai cu cremă cu azbest ca să reziști pe plajă. Sezonul ar fi mai lung, iar prețurile ar putea scădea. De fapt, n-ar putea. Abia asta ar însemna sfârșitul lumii.
Citiţi şi
Un trend care dăinuie încă din lockdown: Eficientizarea caselor
Au trecut de atunci o mie de nopți fără de poveste
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
