Pentru actriţele ultimului secol, imaginea publică a contat mai presus decât adevărul propriilor vieţi. Tocmai de aceea, atunci când ies la iveală „secrete” sau chiar biografii paralele, publicul este descumpănit de zgomotul cu care se prăbuşesc aparenţele. Adevăratelor vedete, însă, nu le este deloc periclitat locul în istorie de astfel de dezvăluiri. Nici chiar când este vorba de însăşi Marlene Dietrich şi de cartea pe care fiica sa, Maria Sieber Riva, a scris-o despre viaţa ei.
Citeşte şi Seducţia nu are vârstă. Nici femeia fatală.
Surprinzător, venerata divă a primei jumătăţi a secolului trecut este descrisă ca fiind o femeie rea, egosită, obsedată de imaginea sa de zeiţă a sexului, chiar şi la vârste înaintate. Aceaste memorii sunt cu atât mai surprinzătoare, cu cât biografii săi consacraţi – Maximilian Schell („Marlene”), Donald Spoto („Blue Angel”) şi Steven Bach („Marlene Dietrich: Life and Legend”) – au realizat anterior biografii pline de graţie, în comparaţie cu scrierea Mariei Sieber Riva care prezintă lucrurile într-o lumină crudă, prima de acest fel, relaţia dintre Marlene şi autoare tinzând să-i garanteze autenticitatea.
Maria Riva și Marlene Dietrich
Riva nu ezită să dezvăluie aspecte intime ale vieţii mamei sale, dintre care cele mai şocante sunt obiceiurile acesteia din anii ’80, când, la vârsta de 78 de ani, îşi transformase dormitorul într-un buncăr plin de alcool, medicamente şi supozitoare (somnifere), refuzând să se ridice din pat (drept toaletă, folosea un recipient metalic, depozitat printre sticle) şi să accepte ajutorul cuiva pentru a-i fi schimbat patul sau pentru a se spăla, astfel că totul mirosea îngrozitor. Sau destăinuirile pe care Marlene i le-a făcut în legătură cu viaţa sa amoroasă – una foarte bogată, chiar şi după 60 de ani. Astfel, se pare că sexul îi era dezagreabil lui Marlene – „Nu am simţit nimic cu niciunul dintre ei” – i s-a confesat fiicei. Prefera felaţia pentru că avea controlul și îi adora pe impotenți. “E plăcut. Poți dormi și e intim.”
Citiți și Jane Fonda: de ce ai povesti la 74 e ani ce ai făcut la 24?
Odată cu vârsta, încrâncenarea ei împotriva oamenilor a devenit tot mai transparentă – mărturie stând reacţia ei când a aflat despre fostul său iubit, Yul Brynner, că este bolnav de cancer („Are cancer, aşa-i trebuie!”) sau despre eterna sa rivală, Greta Garbo, că suferă de rinichi („O aranjează. Se potriveşte cu natura sa urât mirositoare”).
Referitor la cariera lui Marlene Dietrich, doar câteva filme sunt foarte bune, restul fiind considerate de câtre Riva ca fiind mediocre, deşi Marlene a ştiut întotdeauna ce este mai bine pentru ea, ceea ce – mai adaugă Riva – ar fi făcut-o un regizor excelent.
De altfel, reputaţia sa a avut de câştigat odată cu implicarea ei în turnee în cel de-al doilea război mondial şi cu susţinerea spectacolelor de tip one-woman show. Problemele au început atunci când sănătatea i s-a şubrezit, iar problemele legate de alcool şi medicamente au transformat-o într-o persoană dificilă care începuse să se autoparodieze, succesul său cunoscând un declin accentuat. Într-un final, s-a retras la Paris, dispărând din viaţa publică pentru totdeauna, refuzând inclusiv să participe la înmormântările a doi dintre cei mai importanţi bărbaţi din viaţa sa: Josef von Sternberg – cel care a descoperit-o şi care i-a fost mentor şi iubit, dar şi regizor în „Blue Angel” şi singura sa „iubire adevărată”, actorul francez Jean Gabin.
Citește și “Femeia visată de toţi bărbaţii e o simplă burgheză îndrăgostită”.
Totuşi, în ciuda numeroaselor boli şi a egoului său exacerbat, Riva recunoaşte că mama sa şi-a păstrat până la sfârşit „ascuţimea minţii cu care a încântat şi intrigat întreaga lume”.
Astfel, cartea scrisă de fiica lui Marlene se constituie într-o grupare de amintiri, foarte bine conturate, despre fosta divă, fără însă a conţine informaţii cronologice despre viaţa şi cariera acesteia, nefiind o biografie propriu-zisă şi din cauza aprecierilor subiective, uneori inutile şi crude ale autoarei, dar care, fără îndoială, conţin un sâmbure de adevăr. Cartea Mariei Sieber Riva nu face altceva decât să completeze portretul mamei sale, fără a-i ştirbi, aşa cum spuneam, nimic din faimă şi strălucire.
Citiţi şi
„Delon a fost bisexual. Romy Schneider ar fi știut.” O biografie de scandal
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
