Pentru a cincea oară în ultimii cincisprezece ani, în Tenerife. Am trecut aici în 2024, așa cum am trecut și în 2023. Și, cum trag nădejde, voi trece și în 2025 și așa mai departe, cât de departe o da și bunul Dumnezeu.
Merg în Tenerife de când era Boc prim-ministru. Sunt vreo cincisprezece ani de atunci.
Pe vremea aceea nici nu erau zboruri directe din România către sudul insulei. Trebuia să aterizezi în nord și de acolo să îți continui călătoria către visul primăverii eterne.
Românii abia dacă aflaseră că paradisul totuși există. Acum nu mai e așa, dar e încă binișor.
Peste tot acasă…
Am văzut tot ce se poate vedea pe insulă și i-am apreciat mereu apropierea de Lanzarote, locul unde și-a trăit sfârșitul Saramago.
Tenerife e un loc bun de unde să călătorești spre alte insule, ca de pildă Las Palmas de Gran Canaria sau La Gomera. Dar – și asta e adevărat – de ce ai vrea să mai faci asta? În Tenerife te întorci așa cum s-ar fi întors omul în paradis.
Totul invită la calm și luxul voluptății, la odihnă, la tihnă. Palmierii, oceanul…
Personal, trag în Playa de las Americas, dar la fel de bine aș fi putut să mă stabilesc pe partea cealaltă a hărții, în Santa Cruz de Tenerife sau Puerto de la Cruz. Peste tot sunt acasă, ca oamenii din galeria echipei de fotbal Rapid.
Înainte sau după Cuba
Dintre cele ale europenilor, Insulele Canare sunt insulele mele preferate, chiar dacă n-au trecutul Balearelor și nici moștenirea culturală la fel de bogată. De Sicilia nu mai vorbesc…
Dar sunt acolo unde e bine, la o distanță aproximativ egală de Europa, America de Sud și Africa. Mai e puțin până în Sahara, oceanul e îndurabil, viața poate cunoaște și sens.
Tenerife poate fi o fugă de lume (sportul meu preferat, alături de șah). Chiar dacă nu reușești să scapi nici aici de bombardieri, găinari și videochatiste din natală. Dar palmierii și oceanul și… Se pot ignora fructele natalei și viața chiar poate să aibă, cum spuneam, în sfârșit, sens.
Dacă aș avea resursele necesare (nu le voi avea, firește, niciodată), n-aș mai pune piciorul în Valahia până la sfârșitul vieții și nici în timpul morții mele nu m-aș odihni în țărâna natalei.
Aș sta cât mai departe de dânsa, iar această insulă din Atlantic ar fi prima sau a doua opțiune – înainte sau după Cuba.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Citiți și Salutări de la Marsilia, Florența, Napoli, Paris, Sicilia, Sevilla, Sardinia, Praga de aur, Roma, Budapesta, Sofia, Torino, Andaluzia , Istanbul, Toscana și Liguria, Sicilia Orientală, Liguria și vederile din Rodos, Atena, Polonia și Coasta Amalfi.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Destinații unde soarele nu apune niciodată
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
