După Revelioane și duminici, cred că vacanțele sunt pe locul trei la capitolul frustrări ale oamenilor singuri. Când ai un grup în care te încadrezi ca vârstă și tabieturi nu simți acut lipsa unui coleg de cameră în concediu, pentru că „se merge în grup”. Dar când prietenii încep să-și facă familii, să prefere compania altor cupluri asemenea, cu copii eventual, programarea concediilor începe să semene ca mersul la dentist: parcă te-ai duce, că ai nevoie, dar preferi să amâni, că nu doare încă suficient de rău.
Zilele trecute un amic mă anunță că pleacă în concediu în altă țară. Plajă, mare, soare, el băiat tânăr, dar un pic timid și cam pretențios – cred eu. Știam că tot caută de ceva timp pe cineva, și nu pricepe „ce e cu fetele din ziua de azi?”. Când l-am auzit așa vesel, că pleacă în vacanță, l-am întrebat, firesc, cu cine? Cu fosta, zice, tot cu ea am fost și anul trecut, tot acolo. Și tot fostă era și atunci. Mde, băiat consecvent, statornic. Măcar rămâne la aceeași fostă…
Prima reacție a fost să mă mir. A, deci sunteți sex buddies!? „Mă, eu o să-mi iau câteva prezervative la mine, just în case, dar nu cred că se întâmplă, că așa a fost și anul trecut…”, îmi taie el din presupuneri.
Apoi m-am mai gândit un pic, mi-am amintit că și eu am fost într-o astfel de combinație la un moment dat cu un „fost” la care ajunsesem să țin foarte mult, ca prieten și atât. Și da, am dormit aproape în același pat, și ne-am simțit al naibii de bine împreună în acea vacanță pentru că eram foarte buni prieteni, mai presus de orice. Și eram tineri, n-ai fi zis că ne refuzăm o viață sexuală sănătoasă. 😉
Totuși, dacă întrebi în jur, prima reacție a oamenilor va fi asta: că nu se poate! Dar hai să fim serioși, câți faceți sex în concediu pe bune, cu consoartele? Mai ales, dacă ajungeți în locuri din astea de vizitat și de bifat cât mai multe obiective turistice, sigur cădeți lați când ajungeți în cameră.
Mai sensibilă mi se pare, însă întrebarea: de ce să nu mai faci și sex cu fosta, dacă tot e bună de mers în concediu? Sau mai corect ar fi s-o adresăm doar doamnelor, că ei, iată, ar fi dispuși să țină niscai prezervative în valiză, doar, doar…
Dar noi, femeile, închidem definitiv ușa sexului. Nu și pe cea a relației. Adică rămânem în combinație, uneori și în aceeași casă, mergem chiar și în vacanțe împreună, împărțim eventual patul, dar totul până la sex. Nu, la sex ne păstrăm pentru următorul. Care poate fi un mitocan, știți, nu? Dar îi rezervăm dreptul de a ne găsi libere și neocupate „acolo jos”, cu speranța că de data asta va fi mai cu noroc decât data trecută.
Și așteptăm, și așteptăm, și ni se pare imposibil să nu găsim până anul următor, și uite că iar se face vară, și iar avem nevoie de companie în vacanță.
Știu că există și contraexemple, femei pentru care sexul nu mai e așa un semn de carte prețios. Dar cele mai multe dintre noi ne încăpățânăm să asociem sexul cu sentimentele și să ne amăgim că dragostea poate să dureze mai mult de trei ani. Ei, uite că dragostea nu durează, dar concediile da!
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.