În tot răul – așa se spune – este și un bine! Poate că această coronacriză pe care o trăim acum va (re)aduce, atunci când se va anunța procesul epidemiologic regresiv, toate acele bucurii pe care le-am perceput ca fiind de la sine înțelese: bucuria de a ne strânge mâna cu cei din jurul nostru, bucuria de a ne îmbrățișa prietenii sau colegii, bucuria de a sta la taclale fără temerea contaminării, încântarea de a merge la spectacole și concerte alături de sute oameni, libertatea de a călători în voie cu avionul, trenul sau mașina.
Poate că vom (re)învăța să prețuim mirajul lucrurilor simple si poate că, odată depășită criza sanitară, care va genera colateral – din păcate – și o criză economică, să ne obișnuim cu acel gen de fericire procurat de satisfacția de „a fi” mai mut decât de nebunia de „a avea”!
Putem trăi cu amuzament și ștaif, urmând principiul că mai puțin poate însemna mai mult, putem scăpăta cu stil și eleganță, făcând din austeritate o virtute, trăind fără a fi posedați de lucrurile pe care le posedăm, renunțând la festinul consumerist. S-ar putea să recăpătăm gustul simplității care nu ne promite confortul absolut, dar care ne poate conecta nesofisticat cu splendoarea și noima fiecărui lucru.
Cum ar fi ca peste o lună, adică de Paște, atunci când ne vom transmite unul altuia mesajul Învierii, să constatăm că am înviat noi înșine și că asprimile de orice fel, atunci când ne sunt date, au în camuflajul lor substanța benefică a unei edificări. Cum ar fi?
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
