De câte ori n-ai stat în fața câte unei fotografii, cu mintea și sufletul tulburate, înduioșate, seduse… Câte emoții trezite din somn nu te-au însoțit și după ce ai închis ochii, calculatorul ori ai părăsit expoziția… De câte ori n-ai simțit nevoia să-i mulțumești cumva fotografului că te-a luat eu el în lumi reale ori închipuite, că te-a făcut mai bun, mai frumos, mai bogat…
Fiica Primăverii
Eu, una, mereu am spus că fotografii merită să fie iubiți, că toți artiștii merită să fie iubiți, că fără ei viața noastră ar fi tare săracă.
Așa că, atunci când întâlniți un fotograf (îl recunoașteți ușor, nu vă gândiți că nu), arătați-i simpatia și numai printr-o privire, un salut informal ori un gest de încurajare. Chiar dacă nu vă cunoaște, va înțelege și îi va fi mai bine.
Cum să nu ne placă acești oameni cu priviri agere care-și găsesc inspirația în zarva orașelor ziua, ori în pustiul lor, noaptea. Care văd când noi, ceilalți, nu mai vedem.
Sfatul unei zile luni: zâmbește când mergi pe stradă! Nu știi dacă după următorul colț nu stă un fotograf cu camera la ochi căutând un model de stare pentru sine. 🙂
Dacă v-au plăcut fotografiile Bellei Katok (click!, e blogul ei, absolut fascinant) și ideile ei despre frumusețe, feminitate, anotimpuri, dați-i un semn pe pagina ei de Facebook.
Citiţi şi
Ormond Gigli și cea mai bună fotografie
Poetica dorinței – The Bridges of Madison County
“Dumnezeul fotografilor a văzut ce fac, a râs și m-a iertat”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
