Soțul meu este un bărbat liber. Liber să aleagă în fiecare moment, însă de fiecare dată mă alege pe mine. De aceea nu mă deranjează când îl rogi să te ajute cu ceva, chiar dacă uneori se uită la mine încurcat și încerc să-mi ascund zâmbetul. Dar nu despre soțul meu vreau să-ți scriu, ci despre al tău.
Când îl privesc pe-al meu, mi se umple inima de bucurie. ÃŽn schimb, în ochii soÈ›ului tău abia mă pot uita, pentru că durerea lui mă inundă, simt cum se revarsă suferinÈ›a din sufletul lui în sufletul meu. Tăcut, îți ascultă reproÈ™urile doar ca să nu pună paie pe foc È™i să asistăm la o scenă din genul “dramă”. ÃŽÈ™i încleÈ™tează pumnii când dai drumul acuzaÈ›iilor È™i își muÈ™ca buza de jos când tonul tău are prea mulÈ›i decibeli, doar ca să nu scape ceva printre dinÈ›i. Și asta nu pentru că vrea să își protejeze imaginea, ci pe tine.
Să nu crezi că îți vorbesc de sus sau că sunt perfecțiunea întruchipată. Pot fi o pacoste direct proporțională cu starea de disconfort pe care mi-o transmite cineva, deși uneori aleg să nu fiu. Nici o maestră a relațiilor nu sunt și nu-mi asum vreun merit, pentru că o relație este ca o muncă în echipă. Dar îl cunosc pe soțul tău atât de bine, încât îi simt fiecare fior care-l face să tresară de bucurie sau de durere, iar asta nu e un secret pentru nimeni.
Mi-ai spus că ți-e teamă să nu-l pierzi și să ți-l ia alta. În primul rând, n-ai cum să-l pierzi pentru că nu e un obiect și în al doilea rând, nu are cum să ți-l ia alta când tu singură îl îndepărtezi. Este un bărbat atât de puternic și determinat să-și împlinească visurile cum rar întâlnești. Familia a fost mereu unul dintre visurile lui pentru care a luptat cu toată ființa și ar fi luptat cu toată lumea, nu-l lăsa să se risipească și nici să lupte singur. Nu este soțul ideal, dar este bărbatul care te iubește.
Este dureros să îl lovești unde-l doare mai tare. Pentru că la un moment dat vei simți și tu durerea, dar să nu fie prea târziu. El este capabil să lupte pentru orice vis și pentru orice om cu care visează împreună, dar când este nevoit să lupte pentru a se apăra, pentru liniștea lui interioară, pentru echilibrul lui, s-ar putea ca deja să nu mai luptați împreună, ci unul cu celălalt. Și într-o luptă cu el vei ieși puțin șifonată.
Îi simt durerea, îi aud tăcerea, înțeleg rostul cuvintelor chiar și spuse pe jumătate, îi văd disperarea, îl simt cum se topește și cum neputința începe să-și facă loc în sufletul lui. Parcă ar fi rămas fără repere în încercarea disperată de a se ragasi și are nevoie de un refugiu când parcă totul în jurul lui se dărâmă, de o oază de liniște între atâtea furtuni.
Oferă-i, nu doar îi pretinde. Ascultă-l, nu doar i te plânge. Liniștește-l, nu doar îl arăta cu degetul. Acceptă-l, nu încerca să-l schimbi. Atrage-l, nu încerca să-l faci gelos. Cere-ți iertare, nu îi amplifica greșelile. Oferă-i spațiu, nu îl sufoca. Oferă-i încredere, nu doar îl fă să se simtă vinovat. Hrănește-i sufletul mai mult decât ego-ul. Visează împreună cu el, nu-l lasa să viseze singur. Iubește-l, nu-i cere doar să te iubească.
De ce ți le spun? Pentru că i le-aș spune oricui s-ar afla în situația ta, dar mi le reamintesc și mie în același timp. Pentru că, vezi tu, există un om de la care am învățat toate astea și acela este el. Demult, pe vremea când visam împreună fără să știm că fiecare ne vom trăi visul separat.
 Când iubești un om ești gata să te sacrifici pentru binele lui. Lași orgoliul la ușă și intri în sufleul lui să-i alini durerea, nu să-ți arăți mușchii. Demult, pe vremea noastră, i-am spus o dată că simt că m-aș folosi de el și nu vreau să-i fac asta. Atunci mi-a explicat că el nu-i un obiect, ci un suflet capabil să aleagă și o minte care știe să discearnă, așa că nu am de ce să mă simț vinovată, pentru că alegerea îi aparține. Ne-am iubit prea mult ca să putem accepta ideea că vreunul dintre noi ar putea suferi vreodată din cauza celuilalt. Prea mult ca să ne permitem să-l îngrădim cumva pe celălalt. Prea mult ca să ne dorim vreodată mai puțin decât ca celălalt să fie pe deplin fericit. De ce viața a ținut neapărat să stăm atât de aproape, este cu totul altă poveste.
Acum tu ești fericirea lui, lasă-l să se bucure de asta. Fă din el fericirea ta, nu povara ta. Ești o femeie specială nu doar pentru că el te-a ales, ci pentru că pur și simplu ești. Te respect ca om și apreciez atitudinea ta față de mine, chiar dacă știu că nu îți este ușor întotdeauna. Uneori simt că te străduiești prea mult și n-aș vrea să mai fie și asta o povară, iar atunci când simți altfel decât încerci să transmiți, aș vrea să ai toată libertatea să nu mă menajezi. N-aș vrea să ai grijă de mine, ci de el. Apreciez faptul că îmi vorbești mereu frumos, dar el are mai mare nevoie de cuvinte frumoase și o atitudine caldă.
Nu-È›i mai fie teamă să nu-l pierzi atâta timp cât el alege să stea lângă tine. Și nu-l păzi, ci iubeÈ™te-l, pentru că e cea mai bună metodă să trăiÈ›i fericiÈ›i până la adânci bătrâneÈ›i.  Â
Guest post by Invisible woman
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
