Acum, când Europa își închide frontierele în fața refugiaților, poate nu e rău să ne amintim de acest episod din 1939, când un vas cu peste 900 de refugiați evrei a fost “rugat” să se întoarcă în Europa amenințată de regimul nazist.
Pe 13 mai 1939, pachebotul transatlantic german Saint-Louis, părăsește portul Hamburg. La bordul său, 937 pasageri. Marea majoritate dintre ei sunt evrei germani care fugeau de cel de-al Treilea Reich.
Persecutați – câteva luni mai devreme avusese loc Noaptea de Cristal, pogromul în care o sută de evrei fuseseră asasinați -, au strâns banii necesari pentru viză și o călătorie pe Saint-Louis în speranța că vor găsi refugiu în America.
Réfugiés d’Allemagne nazie embarqués sur le Saint-Louis | US Holocaust Memorial Museum
Numai că, atunci când pachebotul și-a făcut apariția în portul Havana, autoritățile cubaneze n-au autorizat debarcarea. Ostili față de evrei, “țara suferea în plus de depresie economică și mulți cubanezi nu apreciau deloc numărul relativ mare de refugiați […], care erau percepuți drept concurenți pentru rarele locuri de muncă”, se spune în l’Encyclopédie multimédia de la Shoah. Numai 29 dintre ei au primit permisiunea de a rămâne pe pământ cubanez.
Passagers bloqués au port de La Havane | via Wikimedia Common (domaine public)
Cotele de refugiați
După Cuba, Saint-Louis și-a încercat șansa cu Statele Unite. Vaporul naviga atât de aproape de coastele Floridei încât pasagerii vedeau lunminile orașului Miami. O telegramă este trimisă președintelui Franklin D. Roosevelt, cerându-i acordarea de azil. Nu s-a primit vreun răspuns.
În acea epocă, presa americană a scris pe larg despre situația critică a pasagerilor de pe Saint-Louis. Dar actul din 1924 care reglementa imigrația limita numărul de refugiați care puteau fi admiși într-un an. Și în vara lui 1939, cota fusese deja atinsă.
Americanii, deși deși îi compătimeau pe refugiați și erau indignați de politica regimului nazist, susțineau restricțiile referitoare la imigrație. Criza economică din 1929 trecuse pe acolo, lăsând milioane de oeameni în șomaj, și sosirea imigranților era văzută ca o amenințare pentru ultimele munci disponibile.
Amintire rușinoasă
Saint-Louis a trebuit să facă cale-ntoarsă în Europa aflată sub cizma nazistă. Mulți dintre pasageri au devenit victimele lagărelor de concentrare, precum membrii acestei familii fotografiată pe puntea pachebotului, toți omorâți la Auschwitz.
Une famille pose sur le pont du Saint-Louis | United States Holocaust Memorial Museum
Întâmplarea rușinoasă cu pachebotul Saint-Louis amintește de situația critică din Europa de azi. Din 2000 încoace, Mediterana a devenit un cimitir marin cu peste 30.000 de migranți morți în naufragii, iar la Calais, mii de refugiați încearcă din iunie să forțeze extrem de periculos intrarea în Marea Britanie prin Eurotunel… În timpul ăsta, țările europene ezită în a alege o cale de gestionare a acestui flux nemaîntâlnit de migranți și refugiați ce fug de războaiele din țările lor.
Ar trebui să deschidem larg toate porțile Europei? Ar trebui să ne protejăm cu și mai multă sârmă ghimpată? Părerile oscilează între bunăvoință utopică și xenofobie voalată. Nu există vreo soluție simplă, dar “a ne aduce aminte de soarta evreilor Europei din anii 1930 ar trebui să ne oblige cel puțin să nu facem dovada indiferenței față de soarta celor care n-au niciun loc unde să se ducă”.
Sursa articolului, aici.
Citiţi şi
Explorarea cartierelor din New York: cum să descoperi farmecul fiecărei zone
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
