Morala spune că dragostea adevărată poate învinge orice adversitate. Dar care este prețul? Trădarea, dezamăgirea și pierderea reprezintă doar o mică parte din ceea ce au trăit Tomáš/Tomas și Teresa pentru a găsi iubirea adevărată. Dintotdeauna ecranizările au strânit controverse atât în rândul realizatorilor, cât și în cel al spectatorilor; cazurile devin mai nuanțate atunci când se conjugă teme de natură morală, erotică și politică, așa cum este The Unbearable Lightness of Being, transpunerea romanului L’Insoutenable Légèreté de l’être (»Insuportabila ușurătate a ființei”/Nesnesitelná lehkost bytí), scris în 1984 de Milan Kundera, un autor ceh aflat în exil în Franța. Despre autenticitatea și frumusețea filmului s-a considerat, adesea, că „e literal, fără măcar să fie literar”. Iată că regizorul american Philip Kaufman a reușit să ecranizeze cartea scriitorului ceh Milan Kundera, deși chiar autorul afirmase că romanul său nu poate fi adaptat. Poate avea dreptatea lui, dar adaptarea lui Kaufman nu este deloc una eșuată. Chiar de la titlu, descoperim un „idiciu”: termenul «insuportabila». Practic, a accepta ușurința ființei înseamnă a accepta o anumită lipsă a sensului suprem în viață și a trăi pentru frumusețea momentului.
Filmul narează povestea unui tânăr chirurg care încearcă să plutească deasupra problemelor lumești, a responsabilităților din viața personală; eroul nu își respectă angajamentele personale.
Așadar, pelicula prezintă viața artistică și intelectuală din Cehoslovacia din perioada „Primaverii de la Praga”, prin prisma unui ménage à trois între doctorul Tomas (Daniel Day-Lewis), iubita lui, Sabina (Lena Olin), și ospătărița Tereza (Juliette Binoche). Tomas se străduiește, pe toate căile, să scape neatins din lumea plăcerii senzuale, păstrându-și în același timp și intimitatea, dar și singurătatea. Până la sfârșitul poveștii, această libertate a devenit o sarcină prea mare pentru a o suporta. Renumitul chirurg se află în căutarea fericirii personale. Este hotărât să trăiască fără stresul vreunui compromis și nu îi pasă de restricțiile comunismului, năzuind spre o lume care se dezvoltă dincolo de opresiunea unui sistem și înflorește prin dragoste.
Întreaga peliculă este străbătută de o puternică tensiune, atât între personaje, cât și la nivelul societății prezentate, o țară frământată de mișcările sociale. Bunăoară, acțiunea este plasată spre finalul anilor 1960, la Praga. Tomas (Daniel Day-Lewis) e un chirurg care se bucură de recunoașterea meritelor profesionale. El trăiește o relație intensă, plină de extaz, cu pictorița Sabina (Lena Olin). Relația dintre cei doi amorezi este clară: doar o relație fizică, fără nicio urmă de implicare emoțională. Împărtășesc același tip de atitudine față de sex; o fac și în detaliu, în cel mai erotic film serios de la Last Tango in Paris. Totuși, el se va căsători cu Teresa (Juliette Binoche) o tânără plină de gingășie. Aceasta din urma intră în viața celor doi ca rezultat al apetitului sexual ridicat al lui Tomas, iar consecințele sunt pline de infidelități, aventuri sexuale, dezamăgiri și călătorii forțate de regimul politic. Tomas își trădează propriul cod al libertății și al ușurinței. Iubirea se consumă în contextul evenimentelor teribile din Europa anului 1968. Așadar, în timp ce „Primăvara pragheză” din 1968 schimbă cursul istoriei, iar tancurile sovietice invadează Cehoslovacia, doctorul Tomas, chirurg strălucit şi mare cuceritor, fusese împărţit între două femei foarte diferite, dar la fel de fascinante: artista Sabina şi chelneriţa Teresa.
În 1968, Cehoslovacia era invadată de trupele statelor membre ale Pactului de la Varșovia, de aceea cei trei tineri emigrează la Geneva. Teresa suferă din cauza escapadelor lui Tomas, care se întâlnește – în taină – cu Sabina, fosta lui amantă. Teresa încearcă propriul experiment cu „dragostea gratuită”, dar nu funcționează, deoarece inima ei nu este construită pentru astfel de relații. Între timp, Sabina întâlnește un profesor pe nume Franz, care se îndrăgostește fulgerător de ea, încât decide să-și părăsească soția. Poate ea accepta această dragoste? Sau este chiar mai angajată în „ușurătatea ființei” decât Tomas, cel care a inițiat-o în această filosofie de viață? În mijlocul indeciziei Sabinei, Teresa apare la ușa ei cu aparatul de fotografiat (devenise fotograf). I se ceruse să realizeze câteva fotografii pentru o revistă de modă și avea nevoie de cineva care să-i pozeze nud. Sabina este de acord, iar cele două femei se fotografiază într-o scenă atât de atent coregrafiată, încât devine un veritabil „balet al erotismului”. Există multă nuditate în film, dar nu există o calitate îndoielnică; camera de filmare nu zăbovește, nu se mișcă pentru a avea cea mai bună vizualizare, nici nu savurează spectacolul nudității. Rezultatul este senzual, dar dulce-amărui.
Dezamăgită și îndurerată, Teresa se reîntoarce în Cehia, urmată (ulterior) de Tomas. Doar în lipsa ei, a realizat că o iubise cu adevărat. Kundera ilustrează dualitatea trupului și a sufletului, unde Tomas este trupul și Teresa este sufletul.
La granița Cehiei, li se confiscă pașapoartele, iar cei doi sunt supuși unor presiuni. Organele comuniste căutau, prin diverse metode, să le distrugă căsnicia.
Tragicul, senzualul și umorul se îmbină convingator în filmul lui Kaufman. Însă boemul triunghi amoros nu va reuşi să plutească deasupra turbulenţelor sociale şi politice care-şi lasă amprenta şi asupra ţării, şi asupra sufletelor care o locuiesc. După o petrecere, pe drum spre casă, suferă un accident mortal, cauza accidentului fiind frâna defectă, probabil manipulată, a mașinii conduse de Tomas. Odată cu moartea lui Tomas și a Teresei, Kundera rezumă rezultatul dezamăgitor al epocii sale. Viața este o unitate între ușurință și intoleranță. Frumusețea, o lume devotată a trecutului, se retrage în fundal, iar umanitatea intră în era urâtului absolut. În mai toate romanele cehului Kundera, erotismul conține un soi de amărăciune ca și când ar spune că, în timp ce personajele sale făceau dragoste, uneori erau distrase de la natura esențial tragică a existenței lor. Așa este și cazul de aici.
Distribuția contribuie în mod esențial la nota de senzualitate dulce-amăruie a peliculei. Daniel Day-Lewis îl întruchipează pe Tomas cu un fel de detașare, care ar trebui să izvorască din dezgustul pentru orice angajament al personajului. Firav, cu aspectul unui intelectual rasat, este departe de a fi vreun voluptuos. Pentru el, sexul pare mai degrabă o formă de meditație, decât o activitate fizică cu o altă persoană.
Lena Olin, în rolul Sabinei, își etalează nonșalant nurii, dar contribuția ei se rezumă strict la acest dar al naturii.
În postura Teresei, Juliette Binoche este aproape eterică cu frumusețea și inocența ei, iar încercarea ei de a-și împăca dragostea cu detașarea iubitului ei este probabil „inima filmului”.
Deși filmul se face, adesea, remarcat – în primul rând – pentru erotismul său, The Unbearable Lightness of Being nu se rezumă la conținutul sexual în sine, ci la modul în care Kaufman a reușit să-l folosească ca o cale pentru o poveste complexă, una despre nostalgie, pierdere, idealism și romantism. În concluzie, The Unbearable Lightness of Being rămâne un film în care realitatea este rugată să coexiste cu o lume încărcată de senzualitate pură și, pentru o clipă, aproape că pare să fie de acord.
Regia: Philip Kaufman
Scenariul: Jean-Claude Carrière, Philip Kaufman
Imaginea: Sven Nykvis
Montajul: Vivien Hillgrove Gilliam, Michael Magill, Walter Murch
Muzica: Mark Adler
Costume: Ann Roth
Distribuția:
Daniel Day-Lewis – Tomas
Juliette Binoche – Teresa
Lena Olin – Sabina
Derek de Lint – Franz
Erland Josephson – consul
Pavel Landovský – Pavel
Donald Moffat – chirurg șef
Durata: 165 min
Nominalizări:
Premiul Oscar pentru cea mai bună imagine (Sven Nykvis)
Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat (Jean-Claude Carrière, Philip Kaufman)
Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun film dramatic
Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună actriță în rol secundar
Premiul Societății Naționale a Criticilor de Film pentru cel mai bun regizor (Philip Kaufman)
Premiul Societății Naționale a Criticilor de Film pentru cel mai bun film
Premiul Societății Naționale a Criticilor de Film pentru cea mai bună actriță în rol secundar (Juliette Binoche)
Pe Mădălina o puteți găsi și aici.
Și tu poți recomanda un film/spectacol/concert sau o carte care ți-a plăcut.
Trimite-ne recenzia (text cu diacritice, într-un document word, și fotografii pentru ilustrat) pe adresa office@catchy.ro. Mulțumim.
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Domnul Iisus, domnul Eminescu și domnul Georgescu
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
