M-am obişnuit cu lipsa ta, iubitule. Cu lipsa căldurii mâinilor tale, cu lipsa conturului buzelor tale, cu lipsa contopirilor noastre. Iar acum am ajuns să cred că ele nu au existat decât în imaginaţia mea bolnavă de iubire, de pasiune şi de dorinţă. Iar asta mă face fericită. Căci imaginaţia mi-e aliat şi, oricând vreau, mi te poate aduce întreg şi minunat, aşa cum mi te amintesc, să-mi îndulceşti prezentul îmbibat de lipsa ta… Şi dacă mă mint singură, iubitule? Şi dacă, de fapt, niciodată nu mă voi putea obişnui cu lipsa ta? Cu acest minus uriaş care-mi dezechilibrează fiinţa, lăsându-mi totuşi chezăşie… dorul. Un dor mărut şi rece, ca o ploaie mocănească de noiembrie târziu, care sfredeleşte şi osul, şi gândul.
Când mi-e dor de tine, iubitule, mă transform în zbor şi nu ştiu dacă amintirile sunt cele care mi-au născut aripile, mai subţiri decât pânza unui păianjen, dar mai trainice decât toate durerile lumii. Iluzia de a te fi avut cândva lângă mine, de a te fi putut pipăi şi urla „este” nu-mi dă voie să mă prăbuşesc. Iluzia fiinţei tale de patimă şi suspin mă ajută să plutesc deasupra vieţii.
Uneori, iubitul meu, confund absenţa ta cu prezenţa ta. Tu mi-ai intoxicat existenţa şi nici nu mai ştiu de unde să te încep. De unde să gândesc.
Uneori, am senzaţia că nu e vorba de tine, ci tot de mine, doar că de o altă parte pe care o descopăr, cu fiecare clipă în plus, tot mai minunată.
Alteori, văd limpede cusătura dintre sufletele noastre şi, deşi contopindu-se, amestecându-se, înţeleg că unitatea este dată de două părţi. Două trupuri, două inimi, două lumini.
Lipsa ta, iubitule, este pauza dintre respiraţii. Atâta timp cât viaţa îmi curge prin vene, tu eşti aici, prezent şi absent în acelaşi timp, purtându-mă ca pe un stindard al unei împliniri care nu ţine seama de niciuna dintre amărâtele astea de legi pământene cărora mă supun, dar fără respect, doar pentru tine, Iubitule…
Guest post by Sara
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
