– continuare de la E doar un bărbat… rezist! –
A trecut week-end-ul cu agitația a două petreceri și somn puțin înspre deloc. Rezultatul? Ochi mici și nu foarte prietenoși luni dimineața, când aș fi dat orice să fiu în vacanță, să mai dorm măcar cinci minute. Ella mi-a scris luni, foarte târziu. I-am văzut mesajul abia azi și a fost un semnal de alarmă ora la care l-a trimis, pentru că e adepta vieții sănătoase. Nu sare ușor peste somnul de noapte:
„Bună, draga mea,
Sunt foarte obosită! Îmi pun întrebări… dar nu am răspunsuri. Sunt vinovată? Firește…
Îmi place un bărbat care nu e soțul meu.
L-am iubit vreodată pe Doru? Nu știu. Mi-e drag, cu siguranță, dar nu m-a emoționat niciodată așa. Nici nu știam că pot simți atât de intens. Cred că, până acum, am confundat liniștea cu fericirea.
Nu, nu caut scuze. Caut explicații… Nici vârsta la care m-am măritat, nici ambiția lui Doru de-a mă avea, nici presiunea părinților… nimic nu poate scuza pașii pe care i-am făcut până în acest punct.
Am greșit atunci? Da. Greșesc acum? Da.
Ar fi corect să-mi neg emoțiile pe care le trăiesc în prezența lui Payam?
Cu siguranță, nu.
Unde a plecat Ella cea corectă, cu principii ferme și morală imaculată?
Știi ce-am descoperit? Că e ușor, absurd de ușor, să aluneci de la buni la răi.
Întâlnirea noastră a fost un fiasco total. Prezența lui Doru nu m-a ajutat deloc. Dimpotrivă.
Am evitat privirea lui Payam toată după-masa. Am tăcut și i-am privit… mâinile.
Mâinile oamenilor dezvăluie atât de multe despre ei. Payam are mâini mari și expresive, cu degete lungi de pianist. Explică cu mișcări delicate și cuminți, dar precise, care-ți spun că e sigur pe el. Are mâinile frumoase și îngrijite.
Oare ți-am zis că are tenul foarte deschis la culoare?
Se spune că mâna este cel mai puternic canal divin de energie…
A fost o după-masă tensionată. Doru nu era în largul lui din cauza mea, nu înțelegea ce am, iar Payam se prefăcea că nu observă presiunea din aer și se străduia să-și facă meseria.
În mașină, spre casă, Doru nu m-a întrebat nimic. Aștepta, cu siguranță, o explicație, dar am tăcut tot drumul. Acum doarme. M-am hotărât să vorbesc cu el. Nu știu care va fi urmarea, dar trebuie să știe. Toată liniștea mea e vraiște. O parte din mine are nevoie de prietenul Doru, cealaltă are teama de a-l răni pe bărbatul Doru.
Payam… sper să nu îl mai văd niciodată. (Oare spun adevărul?)
Mâine o să vorbesc cu Doru.
te pup,
Ella”
Citind e-mailul mi-a venit în minte un citat care m-a cutremurat:
„Toţi călăii au mâinile foarte albe!” (Leonid Andreev)
Pe Em o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.