“Îmi plac curvele, dar nu blonde”.
“Nu ai ce să cauți pe lumea asta”.
“Nu-mi place să stau să pierd timpul pentru a răspunde la ce spune un imbecil”.
“Ești frumos! Chiparosule! După ce că ești urât, mai ești și prost. Ai auzit? Cîțule, după ce că ești urât, ești și prost!”.
Prin ce anume ne putem da seama că societatea românească e prăbușită din punct de vedere moral? Printre alte ilustrări, prin faptul că au fost distruse toate instanțele și instituțiile care ar fi putut să sancționeze cele mai grave și mai violente derapaje ale unor persoane publice.
Dacă sunteți elev, dacă sunteți angajat într-o firmă privată, dacă lucrați într-o organizație internațională – și spuneți măcar una din frazele de mai sus unui coleg sau unei colege, veți fi sancționat cu avertisment, scăderea notei la purtare, cu tăiere din salariu, veți fi concediat sau chiar adus în fața instanței.
Dar dacă sunteți ministru și aveți în mână o putere discreționară, puteți rosti aceste fraze fără nicio ezitare sau o teamă. Pentru că nu mai aveți în față nimic care să vă sancționeze. O putere discreționară pentru care asemenea exprimări sunt doar partea vizibilă, dar cea mai nevinovată, în fond. Greul jegului moral e în altă parte și el ne afectează pe toți și afectează șansa țării întregi de a ieși din mlaștina morală în care o scufundă cei puternici și slugile lor.
Citiţi şi Doamnă, cu ce treabă pe la Consulatul României din Salonic?
Şi niciodată violența de limbaj nu umblă singură pe străzi. Ea este mereu însoțită de alte și alte forme de violență. Faceți un experiment mental și gândiți-vă că acest personaj sinistru, Teodorovici, capătă atâta putere încât nu dă socoteală nimănui de nimic din ceea ce face. Cum credeți că s-ar purta cu Cîțu? L-ați mai ști pe acesta în siguranță pentru viața lui? Dar pe dumneavoastră și pe cei apropiați dumneavoastră?
Impunitatea – adică faptul de a nu da socoteală nimănui și mai ales în fața legii pentru cuvintele și faptele sale – e lucrul cel mai dramatic ce i se poate întâmpla unei comunități umane. Pentru că ea deschide calea, nu azi, nu mâine, ci poate poimâine, oricăror forme de atrocitate posibilă. A nu pedepsi violența asupra celuilalt înseamnă a transforma fiecare cetățean în victimă a oricărei violențe posibile.
Pe Ciprian îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Jurnal de Arizona: Dragă singurătate
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
