Când a început relația noastră aveam același loc de muncă, lucram pe același post, iar diferența de salariu era simbolică. Să lucrezi în același loc înseamnă mai mult timp împreună, înseamnă să iei masa de prânz împreună, înseamnă să îi zâmbești de (prea) multe ori pe zi. Să lucrăm în același loc a însemnat să vorbim și acasă despre muncă, să ne certăm despre cine spală vasele, cine pregătește cina și cine este mai obosit.
Când mi-am schimbat locul de muncă, m-ai încurajat pentru că m-ai văzut demotivată. M-ai ajutat să ies din zona mea de confort. Eu m-am încurajat spunându-mi că ne va ajuta. M-am încurajat spunându-mi că te voi aștepta mereu cu cina, că nu voi mai fi (așa) obosită și că nu vom mai fi așa epuizați. Prea epuizați ca să ne mai trăim relația. Și că vom avea mai mulți bani.
Da, știu. Banii nu aduc fericirea. Dar o întrețin. Din luna în care am început să aduc mai mulți bani ca tine în casă, parcă ai intrat în sevraj. Târziu mi-am dat seama că erai frustrat, că la tine în familie maică-ta era casnică și taică-tu aducea toți banii în casă, că te simțeai inferior și că acest sentiment te va controla total.
A trecut aproape un an. Fiecare sută de lei pe care am adus-o în plus în casă s-a întors împotriva mea înzecit. Ai început să te bazezi pe banii mei. Ai cheltuit banii pe atât de multe prostii, încât eu nu am mai cheltuit deloc. Nu mai făceam față, avântul tău mă depășea. Nu am reușit decât să îți spun de câteva ori că nu mai vreau să avem banii la comun. De fiecare dată auzeam același lucru: „dacă ne separăm cu banii, ne separăm de tot”. Abia acum realizez cât de grav era ce îmi spuneai.
Acum ai plecat. Ai plecat la ai tăi, unde nu mai plătești chirie și nici facturi, unde ai bani de haine și excursii cu prietenii tăi. Ai plecat pentru că m-am trezit și nu te-am mai recunoscut. Ți-am zis să pleci pentru că știu sigur că niciodată nu vei caștiga mai mulți bani ca mine, pentru că eu sunt peste tine din atât de multe puncte de vedere. Ți-am zis să pleci pentru că nu poți înțelege că nu concurăm unul împotriva celuilalt și pentru că te-am lăsat de prea multe ori să termini primul, deși tu erai țestoasa. Țestoasa nu termină cursa înaintea iepurelui decât în povești.
Eu (nu) sunt bine acum. Totul e pustiu și fără sens. Dar voi fi bine. Ba nu, foarte bine.
Primul meu iubit m-a învățat să mă feresc de bărbații geloși și posesivi. Tu m-ai învățat să mă feresc de bărbații cu salariul mai mic. Deci da, (și mie) îmi plac bărbații cu bani.
Aura Pană
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Sunt despărțită de o lună, după o relație de patru ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
