Îmi plac bărbații care se trezesc dimineața și sunt deja mișto fără să mai facă nimic. Dar fără să fie frumoși! Nu pot să iau în serios un frumușel. Nu pot! Hm… Știu! E complicat!
Îmi plac bărbaţii ăia de pe care curge naturalul. Care nu au nevoie și nici nu folosesc artificii de imagine. Care nu încearcă să impresioneze astfel, pentru că realizează că ar fi inutil. Al căror ritual de îngrijire include doar operațiunile clasice: spălat, tăiat și pilit unghiile, epilat doar atât cât trebuie și numai în zonele esențiale. Exclus mai epilat și uleiat decât mine! Dacă are nevoie totuși să-și extragă părul din nas, urechi sau mai știu eu ce cotlon, să mă protejeze de acest spectacol. Și în niciun caz să nu mă pună să-i tund blana de pe spate!
Îmi plac cei cu sprâncene așa cum le-a dat Mama Natură sau maximum cei cu intervenții insesizabile și doar în cazuri extreme de monosprânceană cu codițe. Bărbații al căror parfum poate fi adulmecat doar de femeia care îl dezbracă, nu cocotele care lasă o dâră de Boss în urma lor, s-o tragem toți pe nas. Bărbații care poartă pantof astupat şi vara. Da! Nu vreau să-ți văd degetele de la picioare decât atunci când ar fi prea târziu, pentru că deja voi fi fost a ta.
Îmi plac bărbații înalți și drepți, cu mers sigur și mișcări precise, care poartă blugi drepți. Pentru că stretch-ii mulați pe fese nu doar că te fac penibil, bărbate, dar sufocă prin părțile esențiale și hipoxia se știe că provoacă leșin și, în cele din urmă, deces. Nu-mi pot asuma riscul să te iau fără funcții complete!
Bărbații care vorbesc dozat și esenţial. Nu prea mult, dar nici puțin. Și în niciun caz aiurea! Nu te lăuda! Deloc și niciodată! Lăudăroșenia îmi pute. Crede-mă că văd totul! Și ce vrei, dar mai ales ce nu ai vrea să se vadă.
Citiţi şi Condamnată să fiu mişto
Bărbații care au făcut cel puțin cât am făcut eu singură, până să ne întâlnim. Și asta nu ar trebui să fie greu, pentru că eu am făcut doar strictul necesar. Bărbații care nu se vaită, pentru că nici eu nu mă vait. În principiu, pentru că nu am cui și, dacă aș face-o, ar fi un fel de urlat la lună total neproductiv. Când îmi așez noaptea capul pe pernă, ador senzația că am făcut măcar ceva bine în ziua respectivă și mă gândesc ce aș putea să fac mâine mai bine. Nu spun aproape niciodată “Ce greu a fost astăzi!”, deși uneori a fost copleșitor. Și când nu pot, zac așa, până trece. E tot răsfățul pe care mi-l permit.
Așa că sunt intolerantă cu slăbiciunile voastre, ale sexului tare și mare. Dacă eu pot, și voi trebuie să puteți. Altfel, nu aș îndrăzni să încredințez unui bărbat binele meu. Mă vreau în siguranță și, pentru asta, tu trebuie să poți. Îmi plac bărbații care au soluții când eu nu le văd. Și care transformă planurile în realitate. Bărbații care mă motivează să fiu și să pot mai mult și mai bine. Bărbatul lângă care îmi este mai bine decât îmi este singură. Dar, mai ales, bărbatul care mă iubește atât cât trebuie. Nici mai mult, dar nici mai puțin de-atât!
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
