Spicuind printre calitățile Bărbatului Mioritic: amant spre perfecțiune, atoateştiutor, purtând pe umerii săi greul material al familiei conform tradiției, mit devenit caduc între timp. Că, ce femei mai stau acasă în Anno Domini? Bărbaţii Mioritici care schimbă Pampers-ul la “babies” şi se trezesc uneori cu o oră mai devreme ca să-i ducă pe copii la școală sau la “grădi”. Uită uneori, sporadic, de vreo aniversare și e normal ca omu’ să uite în stres. Compensează cu vârf și îndesat, chiar și câteva zile mai târziu. Fie cu o ieșire cu progenitură cu tot la KFC, la un restaurant, o șampanie și un buchet de flori acasă. Ori un mic diamant. După posibilități și așteptările la care este supus. Pe scurt, Bărbatul Mioritic este de neegalat în toate. Dar cum rămâne acum cu agresiunea fizică și verbală practicată de Bărbatului Mioritic? De ce despre aia nu se aude/ vorbește, mai nimic, în afara cazurilor extreme apărute în media?
Eu nu la alea mă refer, ci la Bărbatul Mioritic. Acela din spatele ușilor închise. Acela aproape de perfecțiune. Care nici măcar nu calcă strâmb și nu înșală (mai bine ar face-o).
Două exemple. Două prietene. Nu, nu-i vorba de mine. Dar nu m-aş sfii să vorbesc din propria experienţă, aşa cum am făcut-o de multe ori. Din păcate, sunt deprimată și revoltată de ceea ce mi-au mărturisit ele.
1. Doamnă decentă, care trăiește de mult timp în diaspora, la fel ca mine. Single, la fel ca mine. Restul diferă. Nici ea nu e pe “dating sites”, pentru că deocamdată nu o interesează. Are un amărât de cont pe Facebook. Atâta tot.
Apare un Mioritic care o abordează cu complimente. Inițial decent, plăcut, în stilul caracteristic vânătorilor versați de pe Facebook. Ea îi acceptă prietenia, fiindcă îi părea om de încredere. PRIETENIA! NU să copuleze pe Facebook! Îi vede și ea profilul, semi-abscons, altminteri. Când își exprimă nedumerirea, el răspunde: “Nu sunt în văzul tuturor. 😀 Vrei sa știi mai multe despre mine? Cere, întreabă!”
Ea răspunde rezervată, după câteva zile, că nu vrea să știe de fapt nimic. Că nu-i înțelege efuziunile ivite din nimic. El o acuză că-i o “scrobită” arogantă.
A doua zi se trezește cu două poze (nesolicitate) din partea lui. Însoțite de întrebarea: “E rău de tot?”
Cam derutată, prietena mea răspunde: “Nu”.
Poze selfie cu fața. Nu indecente, ca să nu intrați la idei.
Ce altceva putea răspunde sărmana fată la întrebarea aia? Dumnezeu știe, ea, nu, nici eu n-aș şti.
S-a trezit cu o cascadă de insulte pe cap. Că și el are nevoie de validare! Că ea e rece, arogantă, nesimțită. Și de ce nu i-a oferit ea complimentele de care avea el nevoie? Și-a sfârșit tirada la modul “Îmi bag p*la în tine, și-n aroganța, și-n frumusețea ta, te credeam o femeie fină și rafinată, că România este plină de piţipoance frumoase lipsite de delicatețe”.
Bineînțeles că prietena mea a fost şocată de schimbarea de atitudine și i-a dat block imediat.
Era un Mioritic Cultivat, medic de profesie, nota bene. Fata mi-a arătat cele două poze. Mioriticul nu arăta chiar rău. Dacă asta nu e agresiune verbală, însoțită de tot bagajul, în doar câteva zile de contact virtual…
Cu exemplul numărul doi, agresiunea fizică într-o relație, înainte sau după sex, poate revin. Deocamdată, aș vrea să rumegam chestia asta. Cu aproape perfectul Mioritic.
Exemplul doi, aici.
Guest post by Daffodil
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Prostia omenească și prostia românească
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
