Imensul tribut din peneluri – Loving Vincent

Recenta coproducție Loving Vincent aduce vibrațiile magnificelor tablouri flamande direct pe marele ecran. Cvasi-novici, autorii – Dorota Kabiela și Hugh Welshman – au câștigat pariul cu pânzele celebrului Vincent Van Gogh. Oare cine nu a avut impresia, contemplând faimoasele tablouri, că le poate vedea prinzând viață (să vezi stelele strălucitoare din Starry Night, zborul păsărilor din Wheatfield with Crows sau să auzi clienții stând de vorbă la Café Terrace at Night)? Așadar, filmul de animație calchiază temele lui Vincent, menținând interesul spectatorilor pentru opera binecunoscutului autor. Mult timp, s-a crezut că Van Gogh s-a sinucis aproape de Auvers-sur-Oise (unde a realizat tabloul Wheatfield with Crows). Din povestirile fiului unui fost poștaș, aflăm că nu au fost găsite, în acel spațiu, urmele vreunei arme. Bunăoară, o anchetă de factură polițistă ce se derulează, de fapt, e doar pretextul evocării genialității, suferinței, vieții și operei celui pe care cu toții îl știm datorită faimoaselor sale picturi. Protagoniștii din pelicula semnată de Dorota Kabiela și Hugh Welshman au fost portretizați de… Van Gogh. Realizatorii îi prezintă în stilul inconfundabil și incomparabil al celebrului artist. Izbânda e cu atât mai mare cu cât imaginile de pe marele ecran aduc mult cu originalele, de parcă însuși Vincent le-ar fi translat. Identificarea e totală – toți sunt reuniți: Armand Roulin („anchetatorul”) și tatăl său (poștașul), medicul Gachet și fiica sa, barcagiul, Adeline Ravoux, hotelul în care a murit pictorul, părintele Tanguy, stelele, camera lui Vincent, biserica din Auvers.

Dacă ideea de a-l evoca pe artist printr-un intermediar (Armand Roulin) părea inspirată, din păcate, nu e pe deplin convingătoare. Autorii își concentrează atenția mai mult asupra poveștii. Cu toate acestea, lipsa ritmului narațiunii duce la o succesiune de imagini purtate de dramaturgie. Dacă te lași sedus de tonuri, observi că racursiul împiedică, pe alocuri, povestea.

Așadar, în vara anului 1891, la Paris, Armand Roulin a fost însărcinat de tatăl său, poștașul Joseph Roulin, să îi predea, în propriile mâini, o scrisoare fratelui pictorului Vincent van Gogh. Vestea sinuciderii artistului căzuse ca un trăsnet. Deloc încântat de amiciția dintre tatăl său și pictor, Armand primește cu greu misiunea. La Paris, Theo, fratele lui Van Gogh e de negăsit. Tânărul află de la Père Tanguy, comerciantul de vopseluri care-l servise pe artist, că Theo, vizibil afectat de dispariția fratelui său mai mare, nu i-a putut supraviețui decât câteva luni. Înțelegând că l-a judecat greșit pe Vincent, Armand se întoarce la Auvers-sur-Oise, locul în care pictorul își petrecuse ultimele luni din viață, ca să poată înțelege ce l-a determinat să recurgă la acel gest disperat. Tot interesându-se, pe la cei care îl cunoscuseră, descoperă cât de neliniștită și de pasionantă i-a fost viața artisului. Filmul realizat de Hugh Welchman și Dorota Kobiela prezintă viaţa şi moartea controversată a lui Vincent van Gogh printr-o animaţie desprinsă din picturile lui şi populată cu personajele pictate de el. Intriga se înfiripă datorită interviurilor realizate cu personajele apropiate de Vincent, dar şi prin reconstruirea dramatică a unor evenimente care au dus la moartea pictorului.

Nu mulți artiști plastici au suscitat atâtea fantasme precum Vincent Van Gogh. Calificat, adesea, drept martir, satir lubric, nebun, geniu, leneș, adevăratul Vincent se lasă descoperit printre epistolele sale. Chiar el mărturisea în ultima sa scrisoare: „We cannot speak other than by our paintings”/„Nu ne putem exprima decât prin tablourile noastre/opera noastră”. Iată de ce Dorota Kobiela (licențiată a Academiei de Arte Frumoase) a găsit mai potrivită această ocazie de-a povesti prin intermediul tablourilor în defavoarea clasicului scurtmetraj animat. Al șaselea scurtmetraj – Loving Vincent – a reunit, așadar, pasiunea sa atât pentru pictură, cât și pentru cinema. Soțul artistei, Hugh Welchman, a convins-o să realizeze și un lungmetraj, iar el a devenit co-producător (co-scenarist, co-realizator).

Mai întâi, turnat ca o narațiune filmică cu actori adevărați (perfect pentru a lăsa libere emoțiile sugerate de picturile din tinerețea artistului olandez), pelicula s-a constituit din lucrările a peste 125 de artiști din lumea întreagă. Rezultatul e un subtil joc dintre actori și munca unor pictori – animatori. Grație acestui tip de reconstituire, neexplorată până acum, opera lui Van Gogh prinde viață sub ochii spectatorilor. Filmul se derulează precum un gigantic tablou și focalizează atenția asupra ultimelor luni din viața lui Vincent Van Gogh. Începe la doar câteva luni după moartea artistului și urmărește – ca un fir roșu -, purtat de tânărul Armand care nu se simte foarte atras de misiunea încredințată de tatăl său. Primele secvențe ar putea deruta spectatorul dacă avem în vedere lejeritatea abordării lui Armand. Chiar nu părea interesat de „acest Vincent Van Gogh”. Încet-încet, descoperă complexitatea acestui om, iar arogantul june se descoperă și pe sine, pe tot parcursul acestui veritabil traseu inițiatic, odată cu adevăratele valori de care nu avusese cunoștință până la acel moment. Intriga se articulează în jurul controversei iscate de moartea artistului (în mijlocul miilor de culori de pe ecran, amintirile cunoscuților lui Vincent Van Gogh sunt marcate prin numeroase flashbackuri în alb-negru): faptele istorice și evocările mai mult sau mai puțin reale (ambiguitatea din viața artistului a lăsat loc pentru speculații) care-au condus la dispariția lui. Suspansul menține interesul, chiar dacă pare dificil de separat ficțiunea de adevăr. Cele peste   opt sute de scrisori pe care le-a adresat prietenilor, familiei și în mod special fratelui său, Theo, alimentează dialogurile și contribuie la înviorarea acestui documentar original. Forța acestui inedit lungmetraj (gen aflat în premieră mondială) constă în pofta de-a descoperi opera și fascinanta personalitate a celui care astăzi trece drept unul dintre cei mai mari pictori ai vremurilor sale.

Rezultatul e o incredibilă imersiune într-un univers al tablourilor pe care, astăzi, le poate recunoaște oricine. Sensibilitatea artistică a celor doi realizatori a conferit puterea de seducție a filmului, iar performanțele grafice au oferit șansa de-a urmări o adevărată anchetă… polițisto-estetică. Loving Vincent deschide porți, povestește despre complexitatea și fragilitatea vieții, dar și despre nemuritoarele opere ale lui Vincent Van Gogh, care „odihnesc” ochii privitorilor.

Regia: Dorota Kobiela și Hugh Welchman

Scenariul: Dorota Kobiela, Hugh Welchman și Jacek Dehnel

Imaginea: Tristan Olivier

Montajul: Dorota Kobiela și Justyna Wierszynska

Muzica: Clint Mansell

Distribuția:

Robert Gulaczyk – Vincent van Gogh

Douglas Booth – Armand Roulin

Jerome Flynn –  Paul Gachet

Saoirse Ronan –  Marguerite Gachet

Helen McCrory –  Louise Chevalier

Chris O’Dowd –  Poștașul  Joseph Roulin

John Sessions  – Părintele / Père Tanguy

Eleanor Tomlinson – Adeline Ravoux

Aidan Turner –  Barcagiul

Durata: 95 min

Premii, nominalizări, participări la festivaluri:

Premii Oscar – 2018:

Premii Globul de Aur – 2018:

Premii BAFTA – 2018:

Premii Academia Europeana de Film – 2017

Și tu poți recomanda un film/spectacol/concert care ți-a plăcut.

Trimite-ne recenzia pe adresa office@catchy.ro.

Citiţi şi

Fațetele cruzimii – The Peasants

Bon Bijou – Starry Night Collection

Când visul devine coșmar – Joker

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.