Filmul „Imaginea de apoi” relatează istoria de viață a unuia din cei mai cunoscuți pictori ai Poloniei sec. XX, Władysław Strzemiński. Născut în 1893, colaborează cu Chagall, Kandinsky, Malewitsch având confluențe în viziunile plastice avangardiste.
Strzemiński are o activitate artistică prolifică: picturile îi sunt expuse în muzee, este profesor universitar, teoriile sale sunt repere în domeniul artei plastice. Totul se ruinează când ideologia comunistă impune cenzura. Operele „neclare” partidului sunt respinse și interzise. Cei care nu se adaptează noilor doctrine sunt eliminați. Strzemiński, consecvent propriilor viziuni artistice, rămâne fără slujbă, lucrările sale sunt distruse, este exclus din asociația artiștilor, fapt ce-i retrage până și dreptul de a procura vopsele.
Acesta însă nu disperă, convins că e doar un curent de scurtă durată, că lucrurile vor reveni curând în albia normalității. Strzemiński continuă să picteze, să împărtășească viziunile cu studenții, încurajându-i să-și păstreze individualitatea, libertatea de expresie, să nu se uniformizeze, să rămână fideli propriului sine, mai ales în actul creator.
Ideologia invadează și devastează tot ce era valoare până la instalarea regimului sovietic. Noile „modele artistice” sunt simple și clare, doar că sunt departe de artă. Unica condiție să fii recunoscut ca artist e să glorifici partidul, să elogiezi pe marii conducători, să produci în spiritul realismului socialist.
Strzemiński privește cu dezgust la ceea ce se întâmplă, se vrea invincibil și neabătut din calea sa, dar își dă seama că lipsit de surse de existență nu poate să reziste foamei.
Găsirea unei slujbe pentru Strzemiński e o provocare peste poate, absența carnetului de artist e descalificantă în pofida talentului, infirmitatea fizică este prost văzută, în plus, conflictul interior al unui artist impus să presteze o muncă care nu se potrivește convingerilor, aspirațiilor și concepțiilor sale.
Temele redate în film sunt lupta artistului cu un regim odios, nevoia de a păstra individualitatea când acesta este oprimată prin toate căile, rezistența în fața bolii, sărăciei materiale, excluziunii sociale și regăsirea sinelui nealterat de mizeriile exterioare în actul creator.
„Imaginea de apoi” este un film simbol, care reflectă soarta dură a unui mare artist, ca atâția alții, care au rezistat tiraniei prin creație, unica cale eliberatoare.
Și tu poți recomanda un film/spectacol/concert care ți-a plăcut.
Trimite-ne recenzia pe adresa office@catchy.ro.
Citiţi şi
Invitație la filmul de scurt metraj REFRENUL COPILĂRIEI
Comunismul văzut în “Anul nou care n-a fost”
Domnul Iisus, domnul Eminescu și domnul Georgescu
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
