Nu putea să-l uite… Orice ar fi făcut, el era prezent acolo, într-un colț de suflet. Aștepta liniștit și, când îi era lumea mai dragă, îi făcea cu mâna și o chema lângă el. Trecuseră 20… dar ce contează timpul scurs? Pentru ea nu erau decât două clipe, două bătăi de gene, două zbateri de inimă, două pulsații.
Se întreba dacă îl mai iubea sau dacă era, pur și simplu, doar o obsesie. Nu știa răspunsul la această întrebare, dar știa sigur că nu mai vrea să dea înapoi. Nu, nu mai voia să fie iar cu el, nu mai voia o relație, nu mai voia nici măcar să-l vadă…. De fapt, să-l vadă, da, ar fi vrut, dar nu ar fi vrut s-o vadă el. Şi atunci… atunci îl visa.
În vis se întâlneau dincolo de norme, de convenţii, de obligaţii sau de moralitate. În vis erau împreună, în vis nu se despărțiseră niciodată, în vis se putea. În vis nu conta că e însurat şi că are copii cu altă femeie, că plecase din țară, că… nu conta nimic din ce ar fi putut să le stea în cale. Pentru că acolo nu le putea sta nimic în cale. Acolo era absolutul. Acolo era libertatea.
În vis el o primea în casa lui, în dormitorul lui, mereu cu aceleași lenjerii ademenitoare, ce-o îmbiau la dragoste lentă, caldă, duioasă și la… somn. Ce ciudat… visa că îi e somn, dar un somn pe care ar fi putut să-l doarmă doar cuibărită în brațele lui, cuprinsă de moliciunea saltelei care-i învățase conturul corpului și o primea mereu cu un confort greu de refuzat. Şi în realitate se bucura de acelaşi confort în dormitor, însă ce rece părea acesta fără îmbrăţişarea după care atât de mult tânjea…
În vis, el o lua de mână, o purta cu sine prin locuri nemaiîntâlnite și se oprea adesea pentru a-i săruta mâinile, ochii și buzele.
În vis nu existau vină, regret, teamă…
Odată, ieșind din scenariul clasic, el a întrebat-o dacă îl mai iubește după atâta timp și atâția oameni și întâmplări așternuți între ei. Ea l-a privit adânc, în ochii lui albastru-petrol, i-a zâmbit eliberată de conștiință și i-a mărturisit că… da! În vis ştia că încă îl mai iubeşte!
– Şi ce ai de gând să faci? a întrebat-o el, curios.
– Nimic. Să te întâlnesc mereu aici….
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
