ÃŽl aÈ™tept pe MoÈ™ Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci. ÃŽl aÈ™tept cu aceeaÈ™i dorință în gând, pe care n-o mai aÈ™tern pe vreun petec de hârtie, pentru că îmi e tatuată pe suflet È™i MoÈ™ul o È™tie. ÃŽl aÈ™tept cu nasul lipit de geam, cu ochii pierduÈ›i în depărtare È™i cu inima fărâmată în bucăți. Ca atunci când te-am văzut prima oară. Atunci ai reuÈ™it să-mi frângi inima, acum te străduieÈ™ti s-o repari. Ce-a mai rămas din ea. Dar, ca dintr-un puzzle din care lipsesc prea multe piese, strădania-i zadarnică…
ÃŽn tot acest timp, în fiecare iarnă, mi-a pansat rănile MoÈ™ul. El n-a lipsit niciodată. A fost aici când te-am visat ani la rând lipsită de speranță. Când te căutam sub bradul împodobit, în jurul mesei de Crăciun sau când mi se părea că-È›i aud glasul printre colindători… Mi-a È™ters ochii plini de lacrimi, căci de el nu mi le-am ascuns niciodată. Venea tiptil, strecurându-mi-se alături în fiecare decembrie, când îmi socoteam bucuriile de peste an È™i nu te număram printre ele. ÃŽmi mângâia noaptea cu magia unui vis cu tine, scotea din traista lui o fărâma de speranÈ›a cât să-mi ajungă pentru încă o vreme È™i se îndepărta grăbit, fără să privească-n urmă. Eu rămâneam mută, cu lacrimile înnodate în barbă, strângând la piept fotografia unei năluci cu ochi căprui. Știam că-ntr-o zi vei apărea. AÈ™a s-a È™i-ntâmplat. MoÈ™ul a făcut o minune È™i-acum eÈ™ti aici. Alături, însă atât de departe…
Trebuia să simt asta ca să-nÈ›eleg cât de multe ierni au nins peste dorinÈ›a mea transformată în obsesie. Vorbim aproape zilnic, însă cuvintele se rostogolesc grele atunci când le vrei transformate în promisiuni. Se prăvălesc ca niÈ™te bucăți colÈ›uroase peste sufletul meu care È™tie că e prea târziu pentru ele. ÃŽl sfâșie de dor…
Sunt a ta de câte ori e posibil, dar nu pot fi a ta niciodată de sărbători È™i continui să te caut lângă brad, lângă fereastra luminată È™i pe cărarea ce-aduce colindătorii. Dar acum È™tiu că nu te voi găsi niciodată, oricâte scrisori i-aÈ™ trimite MoÈ™ului. Te iubesc, dar È™tiu că tot cuvintele astea două te È›in legat de o altă jumătate care se sprijină pe ele. Și eu le aud în fiecare dimineață de la jumătatea mea È™i-aici cred că a încurcat MoÈ™ul tare de tot dorinÈ›ele. “Te iubesc” e în acelaÈ™i timp punte între două inimi È™i prăpastie între celelalte două. Iar tu continui să-mi fii dorinÈ›a, păcatul È™i secretul È™tiut doar de MoÈ™ Crăciun.
N-am să încetez vreodată să-l aștept. În tăcere, acum numărând anii care-au trecut de când mi te-a adus înapoi. Îl aștept să-i povestesc despre îmbrățișările noastre ascunse, atingerile vinovate, despre bucuriile interzise, despre cadourile pe care nu ni le vom putea înmâna niciodată de sărbători și despre locurile în care nu ne va fi permis vreodată să ne putem stinge pasiunile.
Întotdeauna, sub brad și la miezul nopții dintre ani, dorința mea vei fi tu, dar viețile noastre sunt dintr-un puzzle din care Moșul a pierdut pe drum frânturi de destin. Și știu că ele nu se vor potrivi pe deplin nicicând.
ÃŽl aÈ™tept pe MoÈ™ Crăciun să-i spun cât de mult te iubesc, chiar dacă în noaptea aceea alte mâini mă vor îmbrățiÈ™a, iar È›ie alte dorinÈ›e îți vor fi împachetate cu panglică aurie…
Citiți și Ea știe și tace
Guest post by Crys
24 decembrie 2024
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Când și cum se maturizează erotic un bărbat
Obsesia perfecÈ›iunii – The American (Joika)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
