Astăzi îmi voi începe ziua altfel: nu cu o cană de cafea, ci cu un pahar de… ceva! Nu apă, nu. Și nu vă gândiți că e ziua mea sau vreo altă aniversare. Am de luat o hotărâre. Mâine, dar am nevoie de timp și de judecată nebruiată, nu pot lăsa lucrurile să o ia razna. Că așa par. Aș putea zice și că vreau să mă sărbătoresc (nu zic să-mi fac curaj), am văzut eu asta într-un film. Acolo era cu șampanie, nah, dar cred că merge și în viața unei muritoare de rând ca mine, și cu altceva decât șampanie. De ce vreau să mă sărbătoresc? Că sunt vie, mișto și am de făcut o alegere în legătură cu această recentă efervescență din viața mea. Și o voi face cu un pahar de… lichior. Nu vă strâmbați, știu că vă sperie dulceața excesivă a lichiorurilor, nici mie nu-mi plac, dar eu o să beau un shot foarte rece de Jagermeister! Unul singur. Nu conține nici sânge de cerb, nici pulbere din cornele falnicei sălbăticiuni, nici opium, m-am convins, e folclor. Dar despre cum a ajuns acest lichior în frigiderul meu și cum m-am convins, vă spun altă dată. Acum am de luat o decizie și mă gândesc că mă veți ajuta cu un sfat. Trăiască solidaritatea între femei! Sau să nu mă grăbesc să închin fix în cinstea ei? 🙂
Bun, acum fix 21 de zile, l-am întâlnit. Nu în cea mai fericită împrejurare din punctul meu de vedere, mai simplu ar fi fost într-un club, dar cine, Doamne, iartă-mă, mai umblă prin cluburi? Eu, 42, el… 32. Sigur, ați căscat ochii și ați pufnit. N-am zis că nu ne judecăm și că suntem solidare? A, doar eu am zis, da, corect. Deci nu, nu-și caută mamă, că am mai văzut eu puști care duceau dorul căldurii materne, că am cam avut lipici la bărbați mai tineri decât mine. Dar până pe la 30 de ani, zău dacă avea vreun haz. Acum, parcă e altceva… Iar zâmbiți? Ok. Ziceam că l-am cunoscut acum 21 de zile, că de atunci ne-am întâlnit de trei ori, mâine ar fi a patra, dacă… Mai am cam 24-25 de ore până ar trebui să dau un răspuns.
Faptele (vorba vine, încă nu s-a întâmplat nimic)
Eu: arăt bine, cam ca de 35, câștig bine, mai puneți la 35 două zerouri și eur după, am și opțiunea de mai mult, că am investit în cariera mea – mă pot retrage din companie și intra în consultanță pe cont propriu, am casă, mașină, am cam tot ce-mi trebuie, mai puțin un bărbat, un copil și… șampanie în casă în dimineața asta. Nah, nimeni nu-i perfect, dar în acest moment al vieții mele toate par remediabile.
El (vă zic în ordinea impresiilor făcute, pe măsură ce l-am cunoscut – prima dată, în faza a treia a interviului pentru angajare, dar nu știu cum a trecut de HR și de unul dintre adjuncții mei, dacă mă întrebați) – arată bine, se vede că face mult sport, își caută job cam o dată la un an jumate, pare pus pe fapte mari, neprecizată categoria la care s-ar încadra acestea. Tipul e molipsitor de entuziast, discuția a devenit cam relaxată, am cam încălcat niște coduri și protocoale, o fi simțit și el? nu știu, aș zice că da. Pare interesat de mine mai degrabă ca bărbat, lucru care mi s-a confirmat de celelalte două ori când ne-am întâlnit întâmplător. Al naibii de întâmplător, că nu-s tâmpită. De fiecare dată a fost scurt, intens, ambiguu, la limită. Ultima oară, mi-a dat chiar de înțeles că ar renunța la job pentru șansa la o… relație. Ar fi trebuit să mi se pară o obrăznicie, dar, ce să vezi, mi-a cam plăcut. Prin urmare, îl angajez sau îl… pardon, nu se cade să spun asta, că sunt o doamnă. Cam aici mă aflu. O părere, un sfat, ceva? Până mâine dimineață la ora 10, vă rog. Cheers!
Citiţi şi
Lucrezi de acasă? Iată cum să îţi creezi spaţiul perfect pentru muncă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
