Ifigenia era fiica regelui Agamemnon, sacrificată, ucisă pentru a îmbuna zeii ce nu dăruiau vânt la pânzele corăbiilor de război.
Dorinţa tatălui de a-şi menţine puterea şi de a fi victorios în luptă a fost pieirea Ifigeniei.
Cu demnitate, s-a dat pe mâna călăilor, dar nu ştia un lucru: vântul ar fi bătut oricum.
Pământul e plin de ifigenii.
Fetiţe de doar 8 ani măritate cu de-a sila, altele vândute spre a se prostitua, femei care nu au dreptul să studieze, să şofeze sau să meargă singure pe stradă…
Femei care nici nu mai ştiu sau poate nici nu au dreptul de a plânge!
Să ne uităm puţin în ograda noastră!
Câte femei nu-şi rabdă beţivul din casă?! Câte femei tac, speriate că o vorbă de-a lor ar putea declanşa un nou scandal de pomină?!
Câte nu-şi evită vecinii pe scară, ruşinate de vorbele şi înjurăturile pe care le-au primit în faţă în toiul nopţii?!
În anii de când sunt în Italia am cunoscut multe românce, din toate colţurile României: Iaşi, Piatra Neamţ, Satu Mare, Buzău, Craiova, Bucureşti…
Credeţi-mă, numai una dintre ele avea bărbatul bun şi harnic, iar ea de abia aştepta să se întoarcă.
Celelalte, la întrebarea mea : “Şi când te duci acasă?!” răspundeau invariabil:
“La ce să mă duc?! Să dau iar de nebun?!”
Apoi auzeam poveşti teribile, poveşti de umilinţe şi palme…
Aici, fiind străine chiar şi între noi, dispare acea ruşine, acea teamă “că te ştie lumea”!
Nenumărate femei care-şi cresc copiii singure, cu preţul emigrării.
Multe nu divorţează de teama unor noi violenţe, multe nu ştiu încotro să o ia, multe rabdă, “ca să aibă copiii un tată!” .
Au motive întemeiate!
Dar mai cred că trebuie să vorbim despre asta, să le spunem mereu că vântul bate oricum!
Şi că e păcat de viaţa lor!
Citiţi şi
Să mă prezint, sunt fosta soție a lui Petru (cutia cu surprize)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
